a perfec�iona stilul

Toamna din oglindă

Plină-i toamna de parfum, cu cerceii ei din struguri,
Colieru-i din castane mai aprinde-n inimi, ruguri.

Şi-a luat rochia de frunze, decorată-n stilul ei
Şi cu rubiniu pe buze a pornit-o pe alei.

Are paşii măsuraţi şi privirile blajine.
Toamna de o căutaţi, e-n oglindă-aici, la mine!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indisciplină

Bătrână, urâtă şi rea, moartea mai vine pe seară,
Ea şopoteşte basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,
Există un burete cu care să ştergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.
Copiii violenţei nasc violenţă. Întunericul urmează verii. Canopus.
Ne rotim pe aceleaşi cercuri, cercul scoate limba, unii râd.
Pacientul se numeşte Jason. Iona habar nu are de ce.
Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaşte cauzele crizei.
Crimă perfectă. Mâna mea e un trup de flori.
Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit
În fiecare. Axa lumii şuieră. Aşteptaţi un nou continent?
Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe ţărm, totul a secat
Până la diamant.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave Maria

Prins în măruntaiele lucrurilor ca Iona,
mă zbat între oasele arborilor, ale zidurilor
între vasele cu sânge ale cărţilor
şi tablourilor, în casa asta în care trăiesc
mă ghemuiesc lângă tâmpla pianului
lângă inima icoanei
ce faci acolo, întreabă sufletul
când mă vede cu lacrimi de sânge
pe faţă, când mă vede cu ochii
lucrurilor curgându-mi pe faţă
încerc să găsesc un loc unde răutatea
nu mai loveşte, unde muzica nu e atât
de sfâşietoare şi întrebările atât de multe
ascultă, îmi spune sufletul
şi oboiul începe să cânte
într-o catedrală veneţiană
Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum.
Benedicta tu in mulieribus, et
Benedictus fructus ventris tui, Iesus.
...

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iona

am vrut să scriu ceva despre un om singur,
nemaipomenit de singur,
dar am scrijelit în noptiera plină cu praf
zvârcolirea broaştei exilate
în muntele de sare -

am vrut să scriu ceva despre un timp,
un timp nemaipomenit de singur,
dar lumina dintre mine şi umbra lui
s-a împietrit în gândul ce-mi zbura
cu aripi surde de liliac
printre tristeţile macrocosmice,
încât nu am putut să mai scriu niciun cuvânt

până la urmă am tăcut, am tăcut de tot,
încătuşat în propria-mi lumină
şi deodată m-am întunecat
auzind paşii de furnică
cum pregătesc în bucătărie
celelalte războaie

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doc. X

Trei zile-a stat în peşte vestitul profet Iona,
Şi-a fost el pentru asta savant ihtiolog?
Iar X e matematic şi mare pedagog
Fiindc-a stat şi dânsul trei zile prin Sorbona?

Când era mic, de dânsul prinsese groază bona:
Spunea prostii mai zdravăn decât un filolog
Iar azi cu tot refrenul: aşa-i, cum zic, mă rog,
Nu ştie domnul doctor ce-i tropicul şi zona.

De-a scris numai trei rânduri, sub nume el şi-a pus
Şi diploma, subscrisă altcum de vrun Gambrinus.
Iar de-ai vorbit cu dânsul, sunt sigur că ţi-a spus

De zece ori, că-i doctor în cosinus şi sinus.
Şi te-ai convins! Prostia e uneori un plus
Al minţii, însă mintea lui X e proastă-n minus.

sonet de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua viaţă

Cine nu visează moare o singură dată,
Aşa cred, nu trebuie să mă aprobaţi,
Necurmat inactiv cine este? Tao?
Lucrurile oblăduite se întruchipează de la sine.
Înţeleptul netulburat rămâne în simplitatea inimii sale.
Apa oglindeşte totul, tăcerea ei este poezia noastră.
Desăvârşirea este numai lăuntrică, nimic dinafară nu o ajută.
Dependenţa de ce spun alţii este un drog.
Iubito, n-ai vrut să fim copii, te înţeleg, te plâng, precum
La popa la poartă e-o pisică moartă, cine râde şi-o vorbi,
s-o mănânce coaptă. Să nu fim copţi, mai bine abisinieni.
Nimicul este la baza tuturor faptelor noastre,
Tăcut ca un peşte oceanic, înăuntru este Iona.
Aşa o fi?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dan Plăeşu

Destin înalt de mare cărturar,
Andante mers spre sferile înalte,
Normal trăind, boem într-un altar...

Palate n-a clădit şi nu-i de rău,
Lăsând în urmă doar... "Garsoniera",
Aceasta carte scrisă-n stilul său...
Exemplu de urmat de cei mai tineri,
Studenţi pe care dânsul i-a format,
Urarea mea de azi, din zi de vineri...

acrostih de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Omagiu strămoşilor"

Nu ştim de-a urmărit un scop,
Când Darwin ne-a-nvăţat, savant,
Cu stilul său cel elegant
C-avem strămoş pitecantrop
Adam şi Eva au "un hop"
Iar crezul nostru negalant
N-a mai găsit interesant
Să-i pomenim a fi "în top";

Belele apar potop
În sânu-ntregei noastre ginte,
Şi-am moştenit putere-un strop,
Da-i mulţumim c-un gând fierbinte
Strămoşului pitecantrop,
Că nu ne-a dat şi a lui minte.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caşalotul

Am văzut o piesă în care
Toată lumea spunea - Linişteşte-te,
Pierdeai un picior îndrum spre serviciu,
O splină, acolo, un portmoneu, linişteşte-te,
Nevastă, amantă, amantul amantei, linişteşte-te,
Un copil părăsit, sfâşiat de câini, lăsat fără bani de la Guvern,
O femeie cu toate organele extirpate, linişteşte-te,
În acest timp, pe punte, doi filosofi, prieteni de ai mei,
Discutau absorbiţi de abstract şi amănunt,
Starea naţiunii, nici n-au observat că un caşalot
i-a răpit de pe punte, în spaţiu închis discuţiile devin mai acute,
mai la obiect, astfel că doi Iona se aflau
în acelaşi leviathan- caşalot, cu Marin Sorescu alături,
au revenit pe punte privind cum şcoala lor filosofică
se scufundă, Păcat, spuse unul,
Noapte bună, celălalt, iar Marin Sorescu
mi-a povestit toată-ntâmplarea.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

În stilul lui Bacovia

e seară şi ninge-ndesat
zăpada-n zăpadă se lasă
şi abia mă mai mişc îngheţat
şi abia mai ştiu drumul spre casă

e beznă un câine-a lătrat
de-acum n-are rost să mai sper
sprijinit de un stâlp un soldat
şi-aprinde ţigarea stingher

e noapte şi ninge turbat
şi nu mai zăresc nici un drum
cum viaţa-i un loc depărtat
cum totu-i mai simplu de-acum!

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!