Poezii despre Maria Magdalena, pagina 3
A înflorit...
A înflorit speranța
Din spinii din cunună,
A înflorit credința
Din țepii ascuțiți,
A înflorit iubirea
Din flamura creștină,
A înflorit și moartea
Prin Învierea lui Iisus.
A înflorit și lacrima
Simbol al suferinței,
A înflorit și soarele
Vâslaș neobosit,
A înflorit și cerul
Polata-i e străjerul
Celui ce ne veghează
De la răsărit la apus.
A înflorit lumina
În tușe de creion,
A înflorit căința
Pe muchii de amvon,
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi potcovesc destinul...
Îmi potcovesc destinul să nu mai galopeze
Prin desfrânate prunduri să nu mai emigreze
Condurii ce-mi sugrumă picioare-nsângerate
Îi schimb cu-opinci din piele cu fețele ridate.
Căpăstru-l pun la poale de șleampete amurguri
Încorsetându-i norii în veșnicii de gânduri
Din raze lungi de lună coroană împletesc
Să-nnobilez pământul cu iz nepământesc.
Arunc pe soare șaua și cale îmi croiesc
În galaxii surate în neant orbecăiesc
Culeg din fiecare norocul din trifoi
Să ți-l presar în cale să fim din unu, doi.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Când valul mării mi-e strâmt și mă strânge la umeri
Mă-mbrac comod cu cerul și-mi fac epoleți din îngeri.
Când luna-i supărată și din întuneric fața nu-și arată
Mituiesc stelele cu înghețată și luminează a zării polată.
Când soarele dogorăște pârjolindu-mi trei rânduri de piei
Împletesc ramuri de trestie și m-adăpostesc la umbra ei.
Când vântul mi se strecoară în pleata blondă pe furiș
Adorm pe un pat de gânduri mai la vale în prundiș.
Când chipul mi se oglindește într-o oază voluptoasă
Pornesc cu mintea dospită de frumos înapoi către casă.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taci și ascultă...
Taci și ascultă marea
Nu-i tulbura chemarea,
Multe iubiri nebănuite
Adâncurile-i le-nghite.
Taci și ascultă vântul
Urletu-ți freamătă gândul,
Prin plete-ți flutură cu nesaț
Te cuprinde cu-al său braț.
Taci și ascultă ploaia
Ce-ți biciuiește odaia
Sufletului ostenit de dor
Pe meleagul sorții călător.
Taci și ascultă pământul
Din care ne facem veșmântul
Când drumeția se va termina
Și spre alte lumi vom naviga.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă ești, femeie!
Frumoasă ești, femeie,
Flacăra-ți arde-n privire,
Ești muză pentru condeie
Tulburătoare plăsmuire.
Frumoasă ești ca mamă
Când pruncii pe lume-i aduci,
Îi crești fără a ține seamă
De sacrificii și de răscruci.
Frumoasă ești ca bunică
Când nepoților le citești povești,
Îi răsfeți în fiecare ziulică
Ce ți-a rămas din cele lumești.
Frumoasă ești ca iubită
Când pe bărbat îl răscolești,
Cu patima-ți într-o clipită
În necunoscut îl ademenești.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă afund în letargie
Ruginit, smalțul durerii se depune-nsângerat
Picurii umple firide dintr-un gând împovărat
Plânge sufletul în mine, spasmele îmi dau fiori,
Inimioara mea, săraca, e palidă-n obrăjori.
Ascunsă în fum de neguri pe plaiuri încrâncenate
Scormonesc pulberea sorții cu degete răsfirate
Afundată-n letargie la subsolul omenirii
Însăilez vise de-o viață pe drapelul nemuririi.
Sub covor de frunze moarte zace-un suflet ostenit
Brazde-adânci de cicatrice chipul i-a schimonosit
Stratul rece de țărână-l împresoară mișelește
Zămislind întunecimea ce treptat se adâncește.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul joc
Lanțuri grele, corodate, ștrangulează omenirea
Un strigăt de disperare curge din amărăciuni
Năvălește-apoteotic curmându-le grav venirea
Pruncilor ce-n burta mamei cântă dorul de străbuni.
Se- ncovoaie bumerangul aruncat la voia sorții
Ce-nfășoară-n caier ața dată de la Dumnezeu
Rotocoale ce-nvrăjbesc ultima suflare-a morții
Fură flacăra speranței însuși de la Prometeu.
Pârjolit e ochiul minții zdrelind orice amintire
Graiul dulce amuțește pe buze de ventriloc
Pământul se arcuiește sufocând dintr-o zvâcnire
Toți actorii ce-au rostit replica-n ultimul joc.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate toaca a suferință
Urlă zorii dimineții
La geamul sufletului,
Luminează odaia sorții
Raza blândă-a soarelui.
Sunt vâslaș pe ape tulburi
Mintea s-a-nnegrit de dor,
Se lovesc sălbatic vulturi
De pereți cu iz de-amor.
Bate toaca a suferință
Lovituri grele eu simt,
Nu au pic de-ngăduință
Când pe picioare mă sting.
Pe colina amintirii
Zace o spânzurătoare,
Și atârn urma iubirii
În a lațului strânsoare.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicie-n paradis
Plânset, vaiete, suspine
Adunate-n trup la tine
Spasmele-nfricoșătoare
Te topesc rău pe picioare.
Muget de pleoapă-mpietrită
Peste ochi plini de ispită
Rotocoale-nfierbântate
Spală urmele ridate.
Se năruie universul
Răpindu-ți până și ghersul
Durerea buluc, buluc,
Te izbește tăvălug.
Candele înmiresmate
Răspândesc parfum de moarte
Îngerii se odihnesc
Pe tărâm Dumnezeiesc.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, femeie...
Tu, femeie, al cincilea anotimp
Tu, care procreezi făpturi divine,
Ești cadoul cel mai scump
Izvor de binecuvântări creștine.
Ai chipul cel mai blând pe-acest pământ
Cuvântul "mamă" ți se potrivește de minune,
Îți ții pruncul la piept, e tot ce ai mai sfânt,
Îl protejezi cu dragoste și-afecțiune.
Parfum de fericire împrăștii-n jurul tău
În mirul dăruirii prefaci tot ce atingi,
O vorbă bună ai chiar și pentru călău
Pocalul iubirii-l oferi, și-l învingi.
Ești jertfă sigură pe-altarul durerii
Și totuși ai puterea să zâmbești,
Joci rolul principal pe altarul iubirii
Tu, dulce femeie, mulți ani să trăiești!
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!