Poezii despre Maria Magdalena, pagina 2
Sunt primăvara din privirea
Verii ce dogorăște-a toamnă
Când ploaia spală nemurirea
Ce-ngheață-ntr-un apus de iarnă.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și timpul plânge despărțirea noastră
Secundele sunt înghețate pe cadran
Tic-tac-uri mute te-așteaptă la fereastră
Sclave-n reduta dorului suveran.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de stele invadează omenirea
Îndrăgostiții-și pun dorințe pe ascuns
Eu nu pot decât să îmi plâng menirea
De-a fi părtașa dorului de nepătruns.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuni fără păcate pe drumuri diferite
Cândva în armonie cu-ntregul Univers
Azi umbre ponosite cu suflete spoite
Trofee pe altarul destinului pervers.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți amintești, iubite, de sfântul legământ
Când luna mi-ai țesut-o inel pe mâna stângă,
Când inimile vibrau sub același acoperământ
Când îmi cântai iubirea-ntr-o notă prelungă?
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt...
Sunt nisipul din clepsidră
Timpul ți-l încetinesc
Și cu capete de hidră
Nemurirea ți-o hrănesc.
Sunt buchet de sentimente
Ce te-mbrac în nostalgii
Asmuțind iubiri latente
Spre hătișul inimii.
Sunt umbra ce se desprinde
Dintr-un trup de matelot
Stârpind gânduri suferinde
Brăzdând valurile-not.
Sunt condeiul ce-nsăilează
Pe al sorții pergament
Slove ce-ordonat dansează
Pe muchii de testament.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir-ai tu să fii, Mărie...
Fir-ai tu să fii, Mărie,
Cu trifoi la pălărie
Mi-ai pus inima pe jar
De beau apă din pahar
Eu, care-mi clăteam gurița
De cu zori cu țuiculița.
Golăneala s-a cam dus
Că mă vede cel de sus
Și pe loc mă pedepsește
De fac ochi dulci la neveste
Mândre de voi săruta
Mă plesnește soacră-mea.
Uite cum m-ai cumințit
Viața mi-ai răstălmăcit
Și din craiul cel vestit
Am ajuns îndrăgostit
Sunt orb la orice făptură
Ce îmi calcă-n bătătură.
pamflet de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindătorii
Sărbători cu gânduri bune
Cu miros de cozonaci
Oamenii-ncep să se-adune
Pregătesc nuci și colaci.
Căci le vin colindătorii
Datina să o respecte
În Ajunul Sărbătorii
Clipele vor fi perfecte.
Glasul cristalin răsună
Contopit la unison
Îngerii încet se-adună
Ajutându-i c-un ison.
Vrăjiți, oamenii ascultă,
Emoția îi cuprinde
Ruga-ncet devine artă
A trăirilor profunde.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut...
Sărut palma vântului
Și buza pământului,
Sărut zarea cea albastră,
Și pasărea cea măiastră.
Sărut viața, zestrea mea,
Fie de-i bună sau rea,
Sărut crâmpeie de lună
Când îi urez: "Noapte bună!".
Sărut valu-nvolburat
Ce talpa mi-a mângâiat,
Te sărut, rază de soare,
Ce mă legeni pe picioare.
Sărut mâna ta, măicuță,
Și gurița de frăguță,
Sărut inimioara ta
Ce-ai pus-o în calea mea.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor frânt
Zbor frânt, picaj în derivă,
rotocoalele m-ademenesc
în vâltoarea sorții mă aruncă
de ziduri înalte mă lovesc.
Captivă-s pe eșafodul macabru
călăul își spală mâinile-n sânge
ghilotina scârțâie a chemare
pe locul unde viața se prelinge.
Tiranul renunță la decapitare
urzește alt plan nelegiuit
ciungă să mă târăsc pe pământ
fără aripile ce-mi zvâcnesc în spinare.
Supurează răutatea din ochii lui
când fâlfâitoarele mi le sugrumă
ce destin mai am eu acum când
înaripatele mi se zbat în țărână?
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!