presa cainele de paza

Întoarcere...

Te aştept cu braţele deschise
Am mii de lucruri ca să-ţi spun
Să depănăm trăiri şi vise
Să-mi fii Regină, eu nebun.

Să stăm în parc, la o terasă,
Să iau o bere, tu un suc
Să-ţi ridici voalul de mireasă...
Să fii fecioară, ca-n trecut.

Să pierdem timpul... Bani de costă,
Putem să-l cumpărăm din nou,
Să facem noapte, zi anostă...
Să fii tu zână, eu erou.

Să-mi dai lumina ta de zâmbet
Să mă aprinzi, să îţi fiu far
Când licuricii pleacă în zumzet...
Să ne mâncăm, la un grătar.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefaţă pentru Notă de sinucidere - Volumul XX

Am devenit de curând familiar cu felul în care
Pământul se deschide şi mă-învăluie
Ori de câte ori îmi scot câinele la plimbare –
Sau cu muzica aceea galopantă şi confuză pe care-o face vântul
Atunci când alerg după autobuz.

Aşa au ajuns lucrurile.

Iar acum, în fiecare noapte număr stelele –
Şi în fiecare noapte obţin acelaşi rezultat.
Iar când nu se ivesc pentru a fi numărate,
Număr găurile lăsate de ele.

Nimeni nu mai cântă.

Astă noapte m-am apropiat în vârful degetelor
De camera fiicei mele şi-am auzit-o
Vorbind cu cineva, iar când am deschis
Uşa nu era nimeni acolo....
Doar ea în genunchi, privindu-şi

[...] Citeşte tot

poezie de Imamu Amiri Baraka, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Hristos crucificat

Nu raiul pe care mi l-ai promis, Hristoase,
Mă face să Te simt şi să caut a Ta pază,
Nu de teama iadului cu miasme sulfuroase
Mă lepăd de tot ce Te ofensează.

Mă faci să Te simt, Doamne, pretutindeni. Să Te simt
Acolo batjocorit, pe crucea purtată de Tine, grea.
Mă doare să-Ţi simt simt trupul atât de dureros rănit.
Mă doare cruzimea cu care te-au tratat – şi moartea Ta.

Mă faci să te iubesc într-un fel deosebit –
Dacă n-ar fi existat raiul – eu tot Te-aş fi iubit –
Şi – dacă n-ar fi existat iadul – tot mi-ar fi fost de Tine teamă.

Pentru-a te iubi nu trebuie să-mi oferi fructele din paradis;
Chiar dacă ceea ce nădăjduiesc nu-i decât o iluzie,-un palid vis,
Eu te iubesc la fel de mult – şi mereu Te voi iubi, de bună seamă.

poezie de Autor necunoscut - Spania, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să te numesc Gabriela Isler

şi vei fi mai atractivă decât capodopera lui
giacometti - walking man şi mai apreciată
decât nud, frunze verzi şi bust al lui picasso
şi prietenii mei vor face fotografii cu tine
îşi vor muşca pumnii că nu te pot atinge
iar eu voi face totul pentru tine
dau cu aspiratorul degresez faianţa şi gresia
din bucătărie scot câinele afară la miezul nopţii
îţi îngrijesc petuniile orhideele fac cumpărăturile
pentru tine şi prietenele tale cu 90-60-90
voi fi în slujba frumuseţii şi graţiei tale
când vom fi la super bowl proiectoarele se vor bate
pe tine şi tu vei încuraja din funduleţ titanii
de la new york giants.
vei fi o regină din beverly hills, iar eu
nici măcar praful din upper east side, dar asta
nu mă va opri să te sălbăticesc şi să ne întâlnim
undeva în infinit măcar capriciile.

poezie de Justin Dumitru din Black aphrodisiac (2014)
Adăugat de LiterOfficial
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut prin mine absenţa ta

a trecut prin mine absenţa ta
ca o aripă prin aerul rece al nopţii
şi acum
sentimentele se reîntorc
la sanctuarele distruse de poemele
nescrise
care stau în sertarul inimii.

poetul n-a fost acasă,
o beţie sub cerul liber
pe malul râului
nimeni nu-i mai purta de grijă,
obscuritatea serii
îl copleşise,
natura toată colcăia de sunete
ca-n muzica lui Vivaldi,
ieşiseră ghioceii cu albul lor pur
şi primăvara râdea la el
ca o curvă pe centură
care aşteptă să fie îmbrăţişată.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoare-n mintea mea

Eşti primul gând ce îmi răsare-n minte
Şi ultimul în noapte când visez
Iar gura mi-e uscată de cuvinte,
Că fără de cuvinte te păstrez.

Nimic nu-i greu, cu tine-n minte pare
Că toate sunt făcute cu un scop.
Te simt păşind în suflet şi, mirare,
Te-aud şi când m-ascult în stetoscop.

Tu urme laşi, ca în nisip de plajă
Şi pe pereţii înnegriţi prea crunt
Ai minţii mele care stă de strajă,
Tocându-mi fericirea mai mărunt.

Te-asemeni cu o rază, cu o floare,
Cu steaua ce dispare-n răsărit
Doar ca să strălucească şi mai tare
La începutul unui asfinţit.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai ştii cum stăteai pe deal şi ne făceai cu mâna
aveai un batic cât toată pădurea
şi îţi spuneam
sărut mâna...
şi îţi trăgeai mâna cu tot cu securea.
Mai ştii
cum seara ne spuneai noapte bună
cu mâinile peste foc dezmorţite
şi ne uitam prin gemuleţul cuptorului la lună
să ne vedem visele corăslite
în laptele ierbii
ce rumegau printre oi
strigau ostreţele
după o oaie un miel prin trifoi.
Mai ştii cum veneam cu tata la tine
şi ne dădeai ciorapi cu lână de vară
lătra câinele sub un nor de albine
şi-ţi împleteai din cruci o livadă-ntr-o pară
Mai ştii
când veneam cu vacanţa la tine

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii

În ţara asta-n care toate sunt pe dos
Nimic şi nimeni nu-ţi mai e de folos,
În care e un haos din vina nu ştiu cui
Şi fiecare merge după legea lui,
În ţărişoara noastră, în care eşti străin
Iar viaţa ţi se pare că e chin după chin;
În timp ce unii latră şi stau cu fruntea sus
Însă o fac aiurea, că n-au nimic de spus.
În ţara asta-n care tu eşti a nimănui
Şi fiecare trage spuza mereu pe turta lui
În ţara asta-n care toate-s cu josu-n sus
În care toţi şi toate se-ndreaptă spre apus,
Găsi-se-va odată oare cineva
Să ne arate calea şi drumul spre lumină,
S-avem şi noi românii o viaţă mai senină?!
Noroc cu Dumnezeu, că ne mai are-n pază
Mi-i greaţă şi mi-i scârba şi uneori mi-i groază...

poezie de Mariana Simionescu (25 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de demult

De zile-ntregi îşi perie cosiţa,
regina în oglinda fermecată,
priveşte lung şi-o roagă înc-odată
- Ştii cine mi-a răpit mironosiţa ?

Răspunsu-i doar o simplă tulburare
de ape, spus cu voce tremurată:
- Nicicând nu vei afla pe mândra fată
de stăruieşti cu-o astfel de-ntrebare !

Zăpadă-Albă, mândra ta copilă,
pierdută-i pe vecie de când Zmeul,
o ispiti, ţesându-i curcubeul
ca nadă. Şi-a răpit-o fără milă.

O ţine în castel în vârf de munte,
cu porţile în fiare ferecate
şi paznici doar dihănii blestemate,
pe nepoftiţi degrabă să-i înfrunte.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

NB 12

Un trandafir de piatră nu-ţi voi dărui,
Mai bine redeschid petalele din inimă,
Cât este vie.
Iubitele din secolul trecut au amuţit,
Pustiul cucereşte iar planeta,
Cu-nţelepciunea nu poţi face tot,
E doar un câine pus de pază,
În ochii oamenilor poţi citi nefericirile, victoriile, speranţa,
Fără cuvinte poţi citi, cu mintea trează,
Atâtea trenuri s-au pierdut în noapte,
Nu căuta în amintiri pedeapsa.
Acele zile false, acea orbire de la soarele –vrăjmaş,
Iubeşte liniştea copacului, nu liniştea de cimitir
A celor ce nu pot iubi,
O, catedrale ale nebuniei, aripi de plumb, ţipetele oarbe,
Mă caută propriul eu, dar nu-s acasă,
Întâi începi să suferi, apoi vei putea gândi,
Ai să-nţelegi că tu eşti peste tot, nu doar în trup,
Îţi aparţii, dar aparţii şi altora, fără să ştii,
Precum frumoasele –n antichitate preotese.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!