omenesc, prea omenesc

Foale de meduze

Jocurile noastre sumbre
Ne ucid în carne de umbre
De meduze prea confuze
Arse egoismului-n duze

De crematorii de verde
Realului ce nu se mai vede
Sub măştile prea abisale
Vulcanice-n suflet, foale...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai coborât la noi din Slavă...

Te-ai coborât la noi din Slavă
Şi-ai îmbrăcat strai omenesc
Privirea Ta a fost suavă
Şi-azi milioane Te cinstesc.

Ai părăsit astrale glorii
La colbul Terrei ca să vii
Să dai avânt, să dai victorii
S-aduci viaţă celor vii.

N-ai exprimat vreo ezitare,
De nimeni nu ai fost forţat,
Venit-ai din încrediţare
La neamul cel întemniţat.

Ştiai ce Te aşteaptă-n vale,
Ce suferinţe Îţi vor da,
Că, mulţi, în loc de osanale
Cu spini te vor încorona.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (8 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arestaţi urgent primăvara

Băgaţi primăvara-n dubă
e prea multă primăvară
poate trece ca o bubă
şi n-apucă să ne doară

E prea multă primăvară
puneţi florilor cătuşe
arestaţi viaţa la ţară
c-aţi prins-o murind la uşă

Orice floare-i o cătuşă
câmpul trece ca o bubă
nu-i nevoie de mănuşă
băgaţi primăvara-n dubă

Că prea multă primăvară
umblă liberă prin ţară

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ultima seară, iubite

E ultima seară, iubite,
Pleca-vom tăcuţi pe alt drum
Să scriem versetul postum
În cartea cu slove cernite.

E seara în care tăcerea
Se mistuie-n fum de ţigară,
Să urle ar vrea, să o doară,
Cu lacrimi să-şi stingă durerea.

Iubite, e seara în care
Poveşti nu mai ştim să rostim,
Cu vorbe absurde mânjim
Orgolii... sentinţe amare

Prea lesne, prea aprig rănite...
Pleca-voi prin bezne în noapte...
Şi seara o simt prea departe,
Şi nu-ţi mai pot spune,, iubite"...

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prison break

prea dură e viata prea dură
nu mai vreau sa trăiesc într-o mare de ură
zi de zi mă scufund
încercând să mă-nec în băutură
dar ca o caracatiţă
moartea
mă prinde
şi îmi face respiraţie
gură la gură

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de gheaţă

A fost prea supărată iarna azi,
A plâns aproape ziua toată
Cu lacrima-mpietrită pe obraz
Şi talpa-nţepenită-n zloată.

Armura grea apasă peste brazi
Cu platoşa-i încorsetată,
A fost prea supărată iarna azi,
A plâns aproape ziua toată.

Vâltoarea toarnă-ncrâncenată,
Ploaia şi vântul, bunii camarazi,
Cărarea mi-au placat-o-ndată,
Luceşte,-i bine finisată,
A fost prea supărată iarna azi.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, tinere somn

iar mă tragi în derâdere
de urechea nervoasă? – eu
trebuia de mult să observ
că lipidele pământului meu
(acela cu suprafaţa rugoasă...)
nu se aseamănă cu bâlbâiala din vers – sau?! – atunci
rămâne aşa: eu
voi înnopta de-astă dată-n corabia nu în cetate
(voi ţine ochii străjeri peste noapte...)
nu voi vâsli cu auzul
(muzica e prea tare...)
veştii mult prea triste că iubitele mele
se pierd cu firea şi tremură
(dunărea e prea mare...)
ca apele fluviului ascultate
din depărtare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O prea toamnă...

Braţul tău! Ah, braţul tău pe care-am înverzit,
Pe care-am înflorit şi-am învăţat rodul iubirii!
Dragostea mea, tu nu vezi, nu simţi, părăsit
Versul meu ruginit de prea toamna-nvechirii?

Cad încet de pe ramul de dor amintiri, tremurat,
Se întorc să ne spună că-i mult prea târziu
Să le-aducem cu noi pe un drum ce-am uitat...
Un surâs resemnat prins de-un suflet pustiu...

Braţul tău s-a-nclinat de prea timp şi prea ploi...
Încă stau agăţată de el, dar mă tem de furtună...
Mă-nfior disperat, uneori, când tăcerea din noi
Se strecoară pe-ascuns şi uităm de-mpreună...

Poate cad de pe braţ într-un vis, când mi-e bine...
Poate zbor ca un fulg dus spre cer de o boare...
Voi fi, poate, o briză-n ecou rătăcind serpentine,
Sau un vers de poem cu parfum dintr-o floare...

poezie de Jane Crişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să facem

o întreb pe ea
schimb de nuduri pe sca
ra ce duce
ca liftul ca liftul ca liftul
în mansarda castelelor tale?
poate tu
nu înţelegi că fumurile prea negre prea ne
curate ar fi
calea noastră de co
municare - ar fi
o întreagă nebunie o viaţă
dedicată artei
întineririi!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani(vers)are

iarăşi demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi ştirbeşte noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!

am venit prea devreme
deşi cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l ştiu
am venit dintr-o lume
ce-şi trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci şi suflete vii...

am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!