Poezii despre ochii blanzi, pagina 29
Renunțare
Am obosit sa-ti caut pasii
Pe drumuri la raspantii de destin.
Am renuntat.
Te voi zari poate acolo
Unde nimeni
Nu este cu nimeni.
Si cata liniste.....
Fluturi adormiti
Prefacuti in ingeri
Trec pe rand
Din vizibil in invizibil.
Ochii mei, ochii tăi
Desenează amurguri
Și cerul se destrama
În Calea Lactee
Fără nori, fara tristeti,
Fără durere.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ochi, poezii despre nori, poezii despre fluturi, poezii despre durere, poezii despre desen sau poezii despre Calea Lactee
Cu ochii grei
Mai-mai să-i dau buza de sus îngerului de sus.
Mi-am întors urechile pe dos cu mâinile în buzunare
și mi-am suflecat inima pânâ la iertare
cu sângele la apus.
Și copacii ridică din crengi umerii mei
scuturând ochii mei
unul de spus
altul de ne-spus
amândoi foarte grei.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre urechi
- poezii despre sânge
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre iertare
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
Chitara
Vine iarna peste mine
Dar ce vară aș vrea să-ti fiu
Dezvelită de veșminte
Sub un soare auriu
Vine iarna braț de țurțuri
În genunchi la patinoar
Ridic ochii către ceruri
Totul este în zadar
De-aș ajunge-n primăvară
Să-mi pun sălciile-n plete
Adieri de vânt, chitară...
Ochii tăi să mă desfete!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre chitară, poezii despre țurțuri, poezii despre vânt, poezii despre păr, poezii despre primăvară, poezii despre iarnă sau poezii despre Soare
Prieteni mincinoși
Pe capul meu ei mâinile și-au pus,
M-au mângâiat, au îngânat și un descânt;
Timpul vindecă-orice rană,-au spus,
Și timpul poate șterge orice jurământ.
Erau blânzi, compătimitori, cei care subtil
Mi-au șoptit atunci pentru-a potoli furtuna,
"Inima care se frânge în april
Se vindecă în luna mai întotdeauna."
O, pe mulți cu inima cârpită au cunoscut...
Erau niște bătrâni trăgând din înțelepciune un folos.
Și le era așa ușor să facă ce-au făcut,
Să vină și să mă mintă-atâta de frumos!
Cine mai vrea despre luna mai să spună prostioare
Ar trebui să-întâlnească un suflet mai amar,
Pentru c-abia pe la jumătatea lui iunie, mi se pare,
Inima mea a fost intactă iar.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre înțelepciune, poezii despre vinovăție, poezii despre suflet, poezii despre promisiuni, poezii despre prietenie sau poezii despre minciună
își ține coarnele
în mână mai trist ca ieri seară
cu sânge rece e gata să le arunce
la pământ rușinea fulger se repede
ridică ochii spre ochii care-l privesc
zâmbetul aproape perfect îl știe
de asta poartă coarnele într-un iad
ea are o frumusețe ca țipătul strident
rupe inima la umbra unui sărut
întregul ei trup se instalează în ochi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre seară
- poezii despre rușine
- poezii despre religie
- poezii despre perfecțiune
Mai lasă-mă!
Mai lasă-mă să cred în Iepuraș,
În zâne bune și în feți frumoși,
În Moș Craciun, în Cupidon poznaș,
În ochii tăi cei mari și luminoși.
Mai lasă-mă să cred, încă,-n povești,
Că stelele se-aprind doar pentru mine,
Că florile prind glas când le șoptești
Și-ți dau răspuns parfumul de suspine...
Să cred ca dimineața îmi zâmbește,
Că Luna mie-mi zice noapte bună,
Că-n ochii tăi speranța înflorește
Și dragostea nicicând n-o să apună.
Să cred că îngerii coboară pe pământ,
Că ochii lor nu mă privesc absent,
Mai lasă-mă să te cred pe cuvânt
Că-n viața mea ai să răspunzi prezent!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre prezent, poezii despre noapte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pleacă lumea prin lume
Pleacă lumea prin lume,
Plec și eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.
Fără țintă anume,
Cu un dram de noroc,
Și nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.
Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.
Mai privesc ochii țintă,
De grăbiți trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea ușor trădători.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere, poezii despre trădare, poezii despre nuditate sau poezii despre noroc
Pacea
ce doare s-a instalat peste tot
frumoasă și rapace
inima mea o mai caută, foaie
cu foaie în ochii tăi verzi
voi fi un strigăt într-o dimineață
liniștită după o noapte insomniacă
prăjită inutil la razele dezaxate
aruncate de un astru astăzi stins
privesc pacea ce aruncă
stele verzi în ochii mei albaștri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre pace, poezii despre ochi verzi, poezii despre insomnie sau poezii despre frumusețe
Tot albastrul
pe care-l adunăm cu lingurița
poate
ochii copiilor lui tonitza
vor deflecta
ochii
ochilor foarte rotunzi foarte rotunzi
ai regelui carol ce mascul (?!) cu mustață em
patică rol de mascul cu mustață em
paticul carol
să rămânem în viață
într-o răscoală em
ergentă - mare rahat
cu puțin securism
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mustață, poezii despre monarhie, poezii despre copilărie sau poezii despre albastru
Săpam în ochii tăi
Săpam în ochii tăi, să îți descopăr taina...
Clipeai... înțelegeam de ce se lumina!
Cu alb de crin pătai albastrul de pe haina
Privirii-mi nerostite ce-ncet aluneca.
Dădeam de amintiri cernite, în lumină,
Care strigau întruna la ele să te-ntorci,
Prezentul devorând, mușcând fără de milă...
Și te-au convins tristețea de lacrimi să îți storci.
În brazde-am semănat semințe de uitare,
Culese-n asfințit de vise ne-mplinite...
Cu rouă le udăm, la răsărit de soare,
Noaptea, le-adăpostim sub gene obosite.
Neliniști ce se zbat în iriși violeți
Văpaia îți întreabă: "De ce trăiești în orb?!",
În timp ce ochii tăi, doi obosiți drumeți,
Se odihnesc de multe, în ochii-mi ce te sorb...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre visare, poezii despre uitare sau poezii despre rouă