ochii blanzi

Rătăcesc cu ochii ei

Într-o seară de vară
Am gustat mireasma de tei
a fericirii.
Privirile sub ghilotina despărţirii
S-au alungit in mierea sudorată,
Adunată de buze din nectarul pielii.
Inversându-se una, alteia...
Şi de atunci rătăcesc cu ochii ei
Şi poate şi ea, cu ai mei.
În căutarea sclipirilor din clipele...
Cu mireasma noastră de tei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce dai voie vântului

De ce dai voie vântului să umble
Prin părul tău şi să ţi-l răvăşească?
E mângâierea lui, făcute-n tumbe,
Mai caldă, mai suavă, mai cerească?

Sunt degetele lui fâlfâitoare
Mai meştere în joc, mai fără număr
Când te cuprind din cap până-n picioare,
Când îţi dau jos buchetul de pe umăr?

De ce laşi vântul ca să-şi pună palma
Oriunde vrea şi,-ncolăcindu-ţi sânul,
Prin fustele subţiri ce zbor de-a valma,
Să te privească cu-ochi blânzi, bătrânul?

De ce, când te pândeşte-ascuns prin iarbă
Şi vrea să-ţi sărute gura-n voie,
- În timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă –
Pe el îl laşi... iar mie, nu-mi dai voie...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Pe dealul tandru al uitării stă un cireş fără de moarte.
Stă şi-şi vorbeşte sieşi cântec şi versuri fără căpătâi.
Deasupra dăinuie cocorii cei blânzi şi-n stare să ne poarte
În "te iubesc" şi-n "draga nenii" şi-n pământeanul "mai rămâi".

O, mai rămâi, rămâi la mine ca sâmburele în culoare,
Ca dulcea aripă în zborul ce fără vină s-a născut!
Iubirea mea supusă lunii şi păsărilor migratoare,
Te-ascund prin iarba cea înaltă a visătorului sărut.

Şi te blestem la veşnicie şi la uitare de credinţă!
Să ştii şi tu cât duce floarea din greul bunului pământ.
O, mai rămâi, precum auzul menit a nu avea fiinţă,
Precum cămaşa iubitoare a fiului făr'de-nceput!

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi

În ochii tăi mă regăsesc
Aceeaşi zână bună
Chiar dacă-i o minciună
Eu încă cred în ei

Şi incă o viaţă
Sau zece de-aş avea
Oglinda vieţii mele
E în privirea ta

Acolo-mi duc tăcerea
Suspinele şi dorul..
Acolo-i bucuria
Extazul şi fiorul.

Al dragostei nespuse
În vorbe adunate
În liniştea din ochii-ţi
Eu le găsesc pe toate.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh! suflet orb

Oh! suflet orb m-absorbi întruna
Şi nu mă vezi, nici nu m-auzi,
Rămâi, cu ochii morţi şi cruzi,
Şi reci, mai reci de cum e luna.

Veghez asupră-ţi totdeauna...
Visez, vibrez şi nu m-auzi,
Rămâi cu ochii morţi şi cruzi,
Şi sunt arcuş, — şi nu eşti struna.

Şi reci, mai reci de cum e luna
Sunt ochii tăi şi morţi şi cruzi,
Şi nu mă vezi, nici nu m-auzi,
Şi sunt arcuş, — şi nu eşti struna.

Iar suflet orb m-absorbi întruna,
Te simt, te-aud, şi nu m-auzi,
Şi ochii tăi sunt stinşi — şi cruzi,
Şi reci, — mai reci de cum e luna.

poezie celebră de Alexandru Macedonski din Flori sacre (1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă de mâine ai presăra
Furie în urma paşilor mei
N-aş asculta, n-aş mai vedea
Ecoul iubirii prin văi
Răsunând aievea.
Şi n-ai mai ştii nici ce-i apusul
Din ochii mei prin ochii tăi
Şi-aş învăţa ce e refuzul
De tu mă vrei.

poezie de Liliana N Vasilcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă de mâine ai presăra
Furie în urma paşilor mei
N-aş asculta, n-aş mai vedea
Ecoul iubirii prin văi
Răsunând aievea.
Şi n-ai mai ştii nici ce-i apusul
Din ochii mei prin ochii tăi
Şi-aş învăţa ce e refuzul
De tu mă vrei.

poezie de Liliana N. Vasilcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plouă cu ochii tăi pe munţi de safir

deasupra
nori
dedesupt
zâmbetul
înflorit în culoarea zilei
până în
piatra tăcerii

ne plouă
cu ochii tăi încercuiţi
de stropi de lumină
timp necesar

piatra
îşi cântă cântecul iluzoriu
pe
munţi de safir

perlă
şi glas între ape

poezie de Ioan Daniel Bălan (27 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de iubire al fetei furioase [Mad girl's love song]

Îmi închid ochii, lumea a murit;
Îmi ridic pleoapa şi a renăscut.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Stelele prinse-n vals s-au înroşit,
Şi vine noaptea neagră, de temut:
Îmi închid ochii, lumea a murit;

Visez că-n patul meu tu m-ai vrăjit,
Şi scos din minţi apoi m-ai sărutat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Din ceruri Dumnezeu S-a repezit:
Şi pe Satan în iad l-a alungat.
Îmi închid ochii, lumea a murit;

Speram să vii, cum ai făgăduit,
Îmbătrânesc şi-aproape te-am uitat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

[...] Citeşte tot

poezie de Sylvia Plath, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi ochii

care te fulgeră erau
de un albastru injectat
precum miezul albastru al unei flăcări
galbene de aparat de sudură
cu oxiacetilenă în clipa
când te hotărăşti s-o stingi
aşa-i erau ochii în plină tandreţe
privesc fascinat cum mâinile ei
se lasă-n râul de iubire
şi-n căuş aduna apa
care străbate lumina la fel
cum străbate aerul
căzând pe buzele moi
e un act de autoritate
numai apa poate să pretindă asta
ochii se întâlnesc din nou
au culoarea oţelului proaspăt răcit
taie clipa-n două înainte de somnul
de veci au fost aşa la supărare
acum tremură instabili

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!