mai puternica dar te iubesc

Lady Macbeth: S-arăţi ca floarea cea mai pură, dar fii năpârca de sub ea.

replică celebră din piesa de teatru Macbeth, Actul I, Scena 5, scenariu de William Shakespeare (1606), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jamie: Te rog, nu te mai comporta de parcă m-ai cunoaşte.
Landon: Dar te cunosc. Te cunosc. Mergem la aceleaşi cursuri încă de la grădiniţă. Eşti Jamie Sullivan. Stai la masa numărul şapte, care nu este chiar masa respinşilor, dar cu siguranţă este un teritoriu de autoexilare. Ai doar un pulover. Te uiţi la picioarele tale când mergi. Şi, ca să te distrezi îţi place să dai meditaţii în weekend şi să îţi petreci timpul cu copiii de la "Stele şi Planete". Cum ţi se pare?
Jamie: Uşor de prevăzut. Nimic din ce nu am mai auzit.
Landon: Nu-ţi pasă ce crede lumea despre tine?
Jamie: Nu.

replici din filmul artistic O iubire de neuitat, scenariu de Karen Janszen, după Nicholas Sparks
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Bineînţeles că are tot ce-i trebuie pentru a arăta ca un urs adevărat, doar aşa arată un urs, nu?! Dar acesta-i unul inofensiv, v-am mai spus...
Lucian: Nick, animalele au, în general, un comporatament imprevizibil; niciodată nu poţi să ştii la ce să te aştepţi din partea lor, mai ales în asemenea situaţii.
Nick: Chestia asta o fi valabilă acolo, la voi, pe Terra. Aici, aceste animale au un comportament foarte, foarte previzibil; adică, mai exact, sunt absolut inofensive! De câte ori să vă tot repet ca să mă înţelegeţi? Vă rog să vă puneţi imediat armele la locul lor, înainte de a face vreo prostie! N-am ştiut că aveţi arme la voi sau că intenţionaţi să le folosiţi. Dacă ştiam, nu vă mai aduceam aici, în pădure. Însă eu am avut multă încredere în voi, dar se pare că am greşit. Vă comportaţi cum nici nu mi-aş fi închipuit că aţi fi capabili. Dar e timpul să aveţi şi voi încredere în mine şi vă asigur că nu veţi greşi. Vă rog din nou, puneţi-vă armele la locul lor cât mai repede, altfel mă voi supăra rău de tot! Demonstraţi-mi că n-am greşit în privinţa voastră!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alan: Stai puţin, care e marele tău secret? Alcoolul?
Chalrie: Sss, nu mai spune nimănui.
Alan: Dar nu este asta doar o soluţie temporară?
Charlie: E termporară numai dacă încetezi să mai bei.
Alan: Îmi place.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Off... Eşti imposibil! Maturizează-te odată! Nici nu mai ştiu când vorbeşti serios şi când nu. Adineauri îmi dădeai sfaturi şi păreai sincer, serios.
Lucian: Dar nu eram. Mă prefăceam doar.
Lia: Şi eu ce să mai cred?
Lucian: Ar trebui să-ţi dai seama când vorbesc serios şi când nu, doar eşti psiholog; mai mult, chiar şi psihiatru.
Lia: Şi ce dacă? Nu văd legătura.
Lucian: Păi, ar trebui să cunoşti psihicul uman, deci ar trebui să-ţi dai seama, de fiecare persoană în parte.
Lia: Poate, dar tu eşti imposibil!
Lucian: Nimeni şi nimic nu este imposibil. Totu-i posibil; chiar şi ceea ce vezi acum în jurul tău.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Da şi nu... Oricum, e treaba ta! N-am să mă amestec. Dar să ştii că Mihai te iubeşte pe tine, cu adevărat.
Ly: Aşa crezi? Lucian mi-a spus şi el acelaşi lucru.
Nick: Chiar aşa? Ce anume ţi-a spus?
Ly: Mi-a spus că Mihai ar fi îndrăgostit de mine, dar ca să mă exprim cu cuvintele lui, iniţial mi-a spus că băiatul ăsta chiar a pus ochii pe mine. La Mihai se referea...
Nick: Hm, ce exprimare nostimă!
Ly: Dar pe tine ce te face să crezi că Mihai ar fi îndrăgostit de mine?
Nick: Păi, oricine îşi poate da seama de asta, numai după felul în care te priveşte mereu... Deci, chiar a pus ochii pe tine; Lucian s-a exprimat corect.
Ly: Cum anume mă priveşte?
Nick: Aşa cum o priveam eu pe Maria şi încă o mai privesc... Crede-mă, ştiu ce spun!
Ly: Ştii ce spui, dar nu prea ştii să dansezi!
Nick: Te-am călcat? Îmi pare rău, surioară.
Ly: Nu face nimic. Încearcă totuşi să fii puţin mai atent.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: De atunci şi până acum lucrurile s-au schimbat drastic.
Traian: Da; sunt directorul aceluiaşi Institut, dar ce folos? Ea încă e cu blondul, în timp ce pentru mine e ca un obiect tabu... Eu sunt doar cu Institutul. Şi atât! Asta-i tot ce mi se cuvine, tot ce mi-a rămas.
Eugen: Nu! De ce eşti pesimist?
Traian: Aş zice, mai degrabă, realist. Trebuie să mă mulţumesc cu ceea ce am; poate nu-i foarte mult, poate nici prea puţin, dar asta e. Oricum, nu sunt chiar atât de ghinionist: Chiar dacă nu se ştie, am totuşi un fiu minunat şi cel puţin un prieten foarte bun, adică tu. Şi-n tot timpul ăsta, erai atât de aproape de mine, dar eu nu ştiam...
Eugen: Ah, mă flatezi! Nu cred că sunt singurul tău prieten.
Traian: Nu crezi?! Mai gândeşte-te, Eugen... Cât despre Diana... Un singur cuvânt din partea ei şi... Aş fi în stare să renunţ la tot; n-aş avea ce pierde... Dar nu cred că se va întâmpla vreodată aşa ceva; nu va renunţa ea la blondul ei, iar eu n-o pot obliga. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că din cauza ei am păstrat tăcerea în cazul lui Luci, ca nu ea să sufere, ci eu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambroise: Oamenii nu au atât memorie informaţională, cât emoţională. Putem uita nume, feţe, dar nu uităm emoţii, sentimente, o faptă bună. Poate e mai bine că am uiat? Cred că e ceva atât de dureros, încât sufletul a avut nevoie să fie ajutat de graţierea minţii şi, prin uitare, să-l absolvească de suferinţă. Dar dacă revenirea memoriei va fi importantă sufletului meu, îmi voi aminti, într-o zi.

replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Dar tu ce faci aici?
Lucian: Nu se vede?!
Lia: Ba da, găteşti; dar de ce? Asta nu înţeleg...
Lucian: Pentru că aşa vreau eu; îmi place.
Lia: Păi, voi n-aveţi roboţi casnici?
Lucian: Ba da, avem, însă când sunt eu pe acasă, roboţii sunt cam în plus, n-au ce face, şomează; le fur eu activitatea.
Lia: Şi părinţii tăi te lasă?
Lucian: Uneori mai protestează, dar în cele din urmă, văzând că n-au încotro, renunţă.
Lia: Bine; te aştept.
Lucian: Ia-l şi pe Rikky cu tine, dacă nu te deranjează.
Lia: Eu l-aş lua; nu mă deranjează deloc, deci, dacă vrea, poate veni cu mine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ah... Măi, măi, ca să vezi... Ce să fie oare?! Sau cine?! Ia te uită, ce surpriză! Domnişoara prinţesă a decis totuşi să ne onoreze cu prezenţa dumneaei. Vă rog, poftiţi, Alteţă! Sunt sigur că se va mai găsi un loc liber şi pentru dumneavoastră, Înălţimea Voastră!
Lia: Vă rog frumos să mă scuzaţi că am întârziat.
Lucian: Vai... Dar n-aţi întârziat deloc, Maiestate! Ba chiar e o mare cinste să vă avem printre noi.
Lia: Luci, te rog... Nu fi ridicol! Mi-am cerut deja scuze. Am întârziat, ştiu foarte bine. Sper că nu m-aţi aşteptat prea mult.
Lucian: Nu, nu, desigur. Decât aşa, foarte puţin, cam vreo... două-trei ore. Dar nu face nimic, Alteţă! Ne bucurăm că sunteţi totuşi printre noi şi ne onoraţi cu prezenţa dumneavoastră princiară. Puteaţi veni chiar şi mai târziu, doar nu era nici o problemă! Ce contează? De ce să vă grăbiţi?
Lia: Lucian, încetează! Îmi pare rău, am mai spus.
Lucian: Îţi pare rău?! Dar cine naibii te crezi tu aici?! Îţi baţi cumva joc de noi toţi? Ai impresia că am fi obligaţi să stăm toţi degeaba ore întregi, aşteptând după tine?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!