fulgere apoi tunet

Nevoia de... noi!

Sunt clipe-nrobite ce se scurg greu
Prin mintea, prin gândul meu
Nevoia de tine, nevoia de noi
Se scurge prin vene şi-alunecă apoi
Supusá-n văzduh cautând
o cale spre tine, deloc zăbovind
te-aduce la mine... şi-o rog mai apoi
să tragă zăvorul, rămånem doar noi!

poezie de Gianina Folvari (21 august 2013)
Adăugat de Gianina Folvari
Comentează! | Votează! | Copiază!

din ce în ce mai limpede

toate
câte mi se întâmplă
nu sunt incidenţe, au trecut
mii de fulgere prin secunda mea
nu m-am ars
au trecut mii de vehicule la un pas
nu m-au strivit…

răstălmăcind cauze, efecte, receptori
căutând sensibilităţile mele cele mai profunde –
în afară de un strop
de iubire –
n-am găsit decât frici
multiplicându-se continuu,
sunt incubatorul lor preferat…

altfel, îmi pare din ce în ce mai limpede
că este cineva
aproape nevăzut care
mă duce de mână, mă trece strada

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creatori

Ne-am inventat cuvintele şi singuri ne-am scris cărţi
Şi aberant apoi le luăm sursă de noi, alte, preopinenţe,
Citind din psalmi, din liturghii, din Biblie... alte hărţi
Ce colindăm pe rând, cu decalog model de... competenţe.

Ne construim, noi, sfinţi, sanctificăm, dăm moaşte
Şi noi le spunem Dumnezeu, iar popii... un apostol.
Ne beatizăm în ctitori, chip punem în icoanele de Paşte...
Şi apoi nebuni ne-naripăm doar crez, lipsit de orice ştiinţă... în stol!?

Ne creăm singuri totul şi necaz şi bucurii, ne naştem
Şi aleatoriu-i numai, învălmăşeală -brownian hazard, de noi-
Ca apoi să ne citim în palme proprii sorţi, destin ce-l paştem
Stând în genunchi, cu cap sub patrafir... sinucigaşi eroi.

Om înţelege, azi, că început tot noi am fost şi noi facem... "apoi"
Şi că pedeapsa de-i, cea maximă, e moartea, rezervată oricum... Şi pe deasupra goi, goi, goi?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct explodat

Te pierzi de tine şi îţi faci cu mâna.
Natura ta se-ntoarce în natură.
Pe rând eşti casă, prag şi bătătură,
Eşti ziua, luna, anul, săptămâna.

Şi ochii, aparate de sudură,
Cu fulgere de gura ta prind luna,
Cucuta-i dulce, dulce-i mătrăguna
Şi mângâierea frunţii e arsura.

Dezintegrat în picuri şi scântei,
Eşti boarea văii, valul şi busola.
Te-agăţi de munţi, cu brazii, şi eşti stei.

C-un curcubeu ţii cerului cupola...
Şi-n jurul tău tot creşte-aureola,
Ca o explozie de Dumnezeu.

sonet de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

personalitate alfa

Ce este o personalitate alfa? Un om în căutarea puterii. La început o putere mai mică, una materială, sexuală, fizică. Apoi, o putere din ce în ce mai mare. A minţii, a emoţiilor, a sufletului. Apoi a iubirii, a spiritului şi a divinităţii. Unde se opreşte călătoria? Într-o zi, cu siguranţă, vom afla.

definiţie de Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de-o dragoste nebună
Cu fulgere şi-n piept pârjol
Să umblu cu capul în lună
Şi să mă plâng stelelor.

Să-nduplec un Luceafăr rece
Să-şi lase lumea pentru mine,
Căci nemurirea se petrece
De eşti singur şi nu ţi-e bine!

O clipă de extaz curat
Face mai mult ca veşnicia,
Decât o viaţă cumpătat
Prefer, când şi când,, nebunia!

Să nu mă-nţeleagă greşit -
N-aş da iubirea de o noapte –
Cel ce în viaţă n-a iubit -
Nici pe- un veac de singutătate!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul a mâncat ciuperci, l-a dat unul dracu', apoi a murit. Altul a mâncat ciuperci, l-a blestemat altul, apoi a murit. Târziu şi-a dat lumea seama că unele ciuperci sunt otrăvitoare.

aforism de Cristinel Mortici (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă în lume este mai întâi viaţa şi apoi moartea, în Biserica lui Hristos este mai întâi moartea şi apoi viaţa.

citat clasic din Sfântul Augustin
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurăm să ne iubim pân' la sfârşitul lumii

̓S-ascunde-n telefon sau în PC iubirea?
Mesajele se prelungesc în vise?
Hazardul intra-n inimă aiurea
Şi devine zbor cu aripile-ntinse?

Tu-mi eşti cerul larg în plinul zbor,
Eu sunt universul tău de rouă,
Clădim din flori cununile de dor
Şi le stropim cu fulgere când plouă.

Întindem poezia ca umbrelă,
Ne-ascundem în mesajele minunii
Şi peregrini pe-o bombă cu nacelă
Jurăm să ne iubim pân' la sfârşitul lumii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mnisota

mnisota

prerie coioţi marlboro cactuşi
negru nu mai e nuanţă
forduri whisky oţel sticlă
minoritarii se văd stăpâni
popcorn macdonald pepsi-cola
apă de culoarea cerului
minnesota dakota sioux praf
gogoloi de hârtie purtat de vânt
văd
trei leşuri îngropate în nisip
jumătate îngropate jumătate mâncate
de vulturii pleşuvi
muţi de când se ştiu
văd
trump republicanii chesterfield beton
biden foc democraţii fulgere
country jazz step quality

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!