cand te afli cu capul in nori

Moaca şi plevuşca

Prin abstract, într-o băltoacă,
Un somn, o ştiucă şi-o moacă
Plus peştişori ce nu muşcă,
Numiţi generic--plevuşcă!
Deşi are mare capul,
Moaca are IQ mic
Însă, cu tot handicapul,
Ea conduce şi vă zic:
Fi'nd pupila-acelui domn
Venerabil numit somn,
Precum şi nepoata bună
La acea ştiucă bătrână
Moaca, făr' s-aibă habar
Conduce discreţionar!
Dar când, pe nepusă masă
Ştiuca, somnul cad în plasă,
Din acea băltoacă, moaca
A fost luată cu japca
Pe sus de către plevuşcă
Şi-arestată într-o cuşcă

[...] Citeşte tot

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea mult

Când mulţi se războiesc pentru putere
şi-şi caută forme de înlăturare incorecte,
seamănă cu o lamă de cuţit înfiptă pe la spate,
o lipsă de credinţă-n Dumnezeu,
o vânzare la mezat a poporului răbdător.

Aproape că nu mai înţeleg ce vor
când aceeaşi moarte îi pândeşte
şi sfârşesc cu gândul încărcat de aroganţă,
de nu li se mai vede capul
unde trebuie pusă crucea.

De fapt în urma lor rămâne viciul
şi lupta între urmaşi,
e prea mult şi pentru iertare.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul meu

Capul meu
este foarte mare
mai mare decât jumătatea
neluminată a lunii
cap de tâmpit
şi încâlcit
e vina mea
şi a lipsei de lumină
ar trebui să-l tai
pentru câtva timp
(mai zice soacra că suntem nebuni)
măcar până la primăvară
ca să mă pot odihni
crede-mă
scap de povară
nu-l mai pot duce
mă plâng
ca Iisus
pe cruce
atârnă rău

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Toma Caragiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu îmi eşti...

Tu îmi eşti alarmă-n zori,
Dorul dintr-o noapte lungă
Soare, când pe cer sunt nori,
Veşnic gând ce nu m-alungă.

Dar îmi eşti şi suferinţă
Când cu inima-mi firavă,
Nu îmi pot găsi credinţă
Spre a ta aură caldă.

Tu îmi eşti, presus de toate,
Cert că splendidu-mi există
M-a lovit iubirea oare,
Oh, tu, diafană fiinţă?

Eu în schimb îţi sunt declinul,
Un neant de mari proporţii
O neştire cu destinul,
Pur neexistent al sorţii.

poezie de Silviu Obreja (august 2015)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc precum ar fi sa fie...te urasc!

Acum, cand luna se ascunde dupa nori,

Iar aerul e placut inmiresmat de flori,

Eu stau in camaruta mea si ma gandesc,

La cat de mult eu te iubesc.

Dar gandurile-mi sunt intrerupte

De un prim strop cazut pe frunte,

O frunte ce ascunde ganduri multe,

Ganduri, care de multe ori raman mute.

Spulberate-mi sunt si visurile-n culori

De acelasi strop oglindit in sori,

[...] Citeşte tot

poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ozonul filosofiei

Unduia vântul bucla ei
Cum unduieste valurile mării
Privindu-mă ca un soare
Printr-o fantă de nori
Cu rază mirării
După furtuni
Cu ruperi de nori
In gândurile mele
Tunate şi fulgerate
Cu zalele ploilor de nevoi
Si-am uitat de tot si de toate
Şi raza privirii ei
Am apucat-o ca o cordelină
De alpinist spre vârful zâmbetului
Pe umărul unde mă hrănea şi adăpa
Toate întrebările mele
Ce erau nişte ciute negre
Prin pădurile minţii
Făcându-le să privească si ele
Privelştea frumuseţii sublime de magnific

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulei, făina, mămăligă

Numele tău e inutil,
Ploile nu au adresă,
Te voi săruta în mai,
Când berzele au cuibul lor.
Sentimentele le colectez separat,
De ce vrei carne?
Lumea a apărut într-o zi de post...
Foc, jar, cenuşă, gheaţă
Sufletele ţipă în zadar,
Ulei, făina, mămăligă,
Nu pot trăi fără supermarket.
Când oamenii au gânduri gri
Pe cer te desenez din nori,
Decât să pleci, mai bine nu mai vii,
Pâine, conserve şi un buchet de flori!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepăsare

Umbre negre, lungi pândesc
În a gândului ogradă
Peste tot se ofilesc,
Frunze, fluturi, nori grămadă.

Dintr-un timp uitat şi rece
Ies afară la iveală,
Sentimente făr' de lege
Din a minţii-urzeală.

Casele-au îmbătrânit
Ca un suflet fără casă
Am uitat când am murit,
Am murit şi nici nu-mi pasă!

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să fim români

Să dai mâna iar române
e un fel de bună ziua
ape trec piatra rămâne
nu bate munţii cu piua

E un fel de bună ziua
pui cuvinte şi cresc nori
omul ăsta-i dus cu piua
dacă vrei poţi şi să zbori

Pui cuvinte şi cresc nori
ape trec piatra rămâne
hora noastră-n trei culori
să dăm mâna iar române

E un fel de-a spune hai
dincolo de iad şi rai

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardelenisme

nori dubaşi, feştiţi c-o dâră
de negreală, cam o ţâră,
şi-au îmburdat iar peste mine
apile lor anodine.

tropotind prin stropi de ploaie
ţurăiesc printre altoaie...
când buiac şi când fălos
şi n-am bai că sunt apos.

nici o hibă n-oi ave!
şi n-ascult cele voroave
care-mi zâc c-oi fi beteag
dacă îs prea feleşag.

io mă mai mădăresc oleacă
până norii negri pleacă...
că mi-o fo hia de rafală
dup'atâta năbuhală.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!