sir

Nu mai plânge pentru ceea ce-i deja trecut

Nu mai plânge pentru ceea ce-i deja trecut,
Timpul, în graba lui, iute se petrece,
N-are răgaz să remarce minut de minut
Erorile enorme pe lângă care trece.

Iar dacă tu consideri aşa ceva drept accident,
Ba, chiar respingătoare pentru bunul simţ indolenţa
De-a fi răsplătit meritul cu un trist eveniment,
Înseamnă că nu ştii cum funcţionează Providenţa.

poezie de Sir William Davenant, 1606 - 1668, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti

Când iubeşti
te tâmpeşti temporar
începi să ai vise şi vedenii
umblii ca sfinţii
nu mai mănânci
oftezi şi stai cu privirea rătăcită
ore în şir
ca o vită la abator.
Când iubeşti
te loveşte aşa o alienare
că e bine să te cauţi la Obregia
să vezi ce diagnistic o să capeţi
de la iluştrii specialişti
dacă vizita rămâne cu rezultate incerte
ar fi bine
să renunţi la alcool
la tutun şi narcotice
poate aşa o să-ţi dai seama
de unde ai vertij
de ce toate se rotesc cu tine

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subterfugiul este esenţa infidelităţii. Oamenii sunt dispuşi să meargă până în pânzele albe pentru a şterge orice urmă, a-şi crea alibiuri credibile şi a-şi ascunde acţiunile. În ciuda eforturilor considerabile, invariabil lasă în urmă un şir de indicii care îi dau de gol. Printre acestea se numără schimbarea unei rutine stabile, o nervozitate neobişnuită, preocuparea pentru greutatea corporală şi aspcetul fizic, comunicarea evazivă, telefoane anonime şi o aparentă lipsă de interes în sex.

Peter Collett în Cartea gesturilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Araminta Nălucilă locuieşte într-o minunată casă veche şi bântuită, însă îmbufnata ei mătuşă Tabby vrea să se mute. Mătuşa Tabby e hotărâtă să vândă casa; Araminta trebuie neapărat să o oprească! Cu ajutorul unei armuri bântuite pe nume Sir Horace, al unei fantome pe nume Edmund şi dând dovadă de multă imaginaţie, Araminta urzeşte un plan pentru o Îngrozitoare Ambuscadă, un plan atât de groaznic, încât s-ar putea să funcţioneze.

Angie Sage în Araminta Nălucilă: Casa mea bântuită
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XXVII

Auzi cum strugurii se coc, cum urcă
zahărul din frunză, cum doarme
pe stânga ursul, păstorul de rouă?
Cu inima spre primăvară te-aştept,
cu inima şi cu plânsul, înmugurit
şi gata de soartă, cu faţa şi cu mâinile
înspre primăvară te-aştept.
Se-ngroaşă fumul în grindă,
ca-ntr-un cimitir suspendat,
liniştea zguduie carii şi-i încovoaie,
te aştept ca o lebădă ninsă
şi-aşa cum trec în şir vânătorii
robiţi de lupii şi vulpile lor de departe,
mi se pare că gura puştii lor e lacrima
ce ne desparte.

poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

în nopţile mele albe

în nopţile mele albe te privesc ore în şir
sau îţi vorbesc
fără ca tu să-mi răspunzi
parc-am fi
doi oameni străni şi confuzi
de prea multe ori mâna mea te caută
să-ţi mângâie chipul
şi ochii şi părul
până când zorii grăbiţi
mistuie vălul
mă simt uneori în extaz
alteori pare aici coborât iadul...

în nopţile mele albe eşti visul meu treaz
sau poate coşmarul...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

C-un fir roşu de iubire
Şi un şir de nestemate,
Împletesc în astă seară,
Inima mea jumătate!

Îi descânt de primăvară,
Îi vorbesc cu glas mieros,
O aşez în pieptul tău,
Simplu, tandru şi frumos.

Zi de zi am să-i port grija:
Să n-o scapi, să n-o răneşti,
Nu îi da prea mult să ducă,
Doar ce simţi şi ce gândeşti!

Anii vor rămâne-n urmă,
Tinereţea mea cu ei,
Se va împleti cu viaţa,
Firul roşu-al dragostei...

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panta Rhei?

Cum acest rău n-are de gând să treacă
Şi ne scăldăm tot în aceleaşi ape,
Să facă ceva Heraclit, să facă,
Din unda împuţită ne dezgroape.

Căci dacă totul curge, cum de noi
N-avem de ştire, cât trăim cu şir
Şi-nţepeniţi cu buzele-n noroi
Suntem cobai ai unui lung delir?

De aiurăm şi-n trista agonie,
Ţinându-ne de marginea răbdării,
Urlăm s-audă zeii disperării

Ce poate-un biet bob de carne vie,
Fosile prinse-n râul împietrit
- De vină este numai Heraclit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs

iubito,
câtă tristeţe e lipsa ta
o tainică iubire ne uneşte
în cer şi pe pământ
o clipă începută în sărutul vântului
mersul lin, o adiere a gândului
lasă-mă în al tău păr
să îţi aştern stropi de iubire
cuvintele tale, şir de mărgăritare
deasupra valuri
o mare coborâtă din amintiri
pe cer un pescăruş, un trubadur al mării
în căutări de dor
iubito, numele tău
e speranţă, e vis
de nimeni atins, de nimeni cuprins
un început, un surâs şi un sărut

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

un gând absent, mai mult incoerent
un singur şir
mai mult delir
pe două rânduri inegale
dorinţe înţepenite într-un glas gol
o ciutură cu nămol
să beau, să beau
când mă scol
un tânguit ciudat
un vis stricat
lung fior, de dor
de dorul cui, că nu am cui
mai bine bat un cui
să zbor, să spui, dar cui
ce sper, ce aştept... nimic
desigur o să mor
căutând veşnicia
în ultimul zbor către pol

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!