sir

Prin cartier

am atins cu degetul cartierul copilăriei
şi jocurile
au început să cadă în şir indian
sau ca un vârtej neştiut
de pe harta principiilor curate
la marginea mesei stăteam
aproape matură
şi le prindeam
le prindeam
râdeam plângeam
nu puteam
să ştiu de câte ori timpul mi-a aruncat oase
peste fiecare joc
nejucat
peste fiecare filă ilizibil scrisă
de viaţă
plângeam râdeam
nu puteam
nu puteam

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursarul

(După natură)

Umblase mult prin sate şi câinii îl lătrase,
Mâncase câte-odată, de multe ori răbdase:
La cârciumi şi prin bâlciuri De-un şir întins de ani,
Cânta, jucându-şi ursul, pe codrii şi pe bani,
Bătrân dănţuitorul, bătrân şi cântăreţul...
Şi rareori, de milă, îi răsplătea drumeţul...
Artistu-n patru labe, maestrul în toiag,
Mergeau, tăcuţi şi jalnici – pribeag lângă pribeag...
Şi obosiţi de cale, lăsând în urmă satul,
Pe câmp sau prin frunzişuri
Dorm unul lângă altul...

poezie celebră de Traian Demetrescu din Sensitive (1894)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-adevăr, dacă rămâne actorul cu mulţumire este atunci când este aplaudat. Este mulţumirea că i-a plăcut publicului. Şi mai mare mulţumire este când vezi că o sală întreagă se ridică în picioare, la sfârşit, aplaudă câteva minute în şir şi te tot invită la rampă. Într-adevăr, actorul simte cel mai bine acest lucru şi-i place cel mai mult. Este o răsplată a muncii lui.

citat din Tamara Buciuceanu-Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul Lucy-ei Ashton

N-admira farmecele frumuseţii parfumate,
Ţine-te deoparte când regii strâng armate,
Nu bea vin din cupe cu poleială multă,
Nu vorbi-n zilele când oamenii mai mult ascultă,

Nu trage cu urechea la ce-îngână dulce cântăreaţa,
Nu întinde mâna să-i atingi cu degetele aurului faţa;
Când, retrase, inimă şi ochi şi mână dorinţei nu se-nclină,
Ai parte de trai uşor şi de-o moarte lină.

poezie de Sir Walter Scott, 1771 –1832, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piazza Grande

Sunt ştreanguri pentru fiece-ncercare,
Iubirile atârnă-n Piazza Grande,
Justificări ce duc la sufocare,
Săruturi mincinoase drept ofrande.

Acolo, toţi nebunii din cetate,
Ori toţi poeţii, căci nu-i poţi distinge,
Spun lucruri fără şir, necugetate,
Când miezul nopţii la desfrâu ‘i-mpinge.

În Piazza Grande totul e posibil,
Bune şi rele sunt amestecate,
Atât, că timpul e ireversibil
Şi amintirile- ne'nduplecate.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă.

citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul stătea cuminte

într-o bombonieră de sticlă
care ne încântă cu drag
parcă ar fi o romanţă cu parfum
de liliac merge lângă gălbenuşul
oului ascuns în albuşul ascuns
în coaja calcaroasă şi te întrebi
dacă e viu sau dacă e mort
cum stă el acolo aparent nemişcat
priveşti hipnotizat minute în şir
eşti convins că e un medicament
pentru acel trup nemişcat dincolo
de sticla unde a fost aşezat
fără ritual cu un destin adevărat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratul baptism se face prin apa din propriile tale lacrimi, doar uitându-te in interiorul tău şi plângându-ţi cu adevărat faptele tale, mai puţin altruiste. Doar aşa vei creea mediul prielnic pentru un sol fertil al minţii tale pe care poţi să plantezi fapte bune, armonie şi toate elementele care îţi generează bucurii, alcătuind fericirea. Un şir de bucurii mai mici alcătuiesc fericirea.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome XI
Adăugat de Cînepă Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt perfect de acord cu nimicul

este o întrepătrundere
la subsolul ideii
acolo unde greutatea sinelui se dublează
vântul se împotmoleşte
în lutul fragil al timpului
trăim ascunşi în noi
biciuiţi ore în şir
de acelaşi cadru metalic
al neînţelegerii

de unde venim
venim dintr-o obsesie palidă
sau dintr-un gri al umbrelor alungite
până la urmă
este o înjunghiere a fantasticului
ca o gură de aer zimţată
inspirăm
expirăm
şi totul devine
cenuşă purtată în cele patru zări

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul

se desenează Crăciunul
pe fereastra închisă.
ninge-n cuvinte despre Isus.
tobele răsună şi învelesc spaţiul,
ecoul jertfei pluteşte printre zurgălăi,
urşii saltă pasul în şir indian
către zarea şerpuind cărunt.

cerul gol e albit ca o cataractă,
uimit drumul suie către cer.
pe mine mă caut ieri,
nejefuită de vreme,
în gândul vechi, nedurut,
în pacea nopţii curbată de stele,
erai într-o idee cu lacăt,
pe-un vârf de albastru pribeag.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!