Poezii despre sun tzu munti, pagina 27
Alege calea
Ai crezul bucuriei și-al luminii
Nu zice "taci" când râde un copil ;
Un pom cu floare multă în april,
În toamnă, rod mai spornic dă grădinii.
Înaltă-ți râvna faptei peste bine,
Mai sus, până-n lumina de frumos ;
Fă flutur din omida cea de jos,
Ești mic de nu crești dincolo de tine.
Te dor jigniri, menirea te-nconvoaie?
De ești alesul, ești dator să-nfrunți;
Un cerb ce tremură când cade-o foaie,
Nu fuge-n văi când sunt furtuni pe munți.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, vântule, tu, cer
Tu, vântule, tu, cer scăldat în soare,
Și tu, pădure-n floare cu nectar,
Și tu, izvor pornit fără hotar
De sub argint de salcii plângătoare,
Și tu, desiș de crânguri verzi, în care
Sunt vizuini pustii și păsări, dar
Care îmi cântă un ecou amar
La versurile mele-ntristătoare! -
Vă spun că-n ceasu-acest de despărțire
Nici să-ndrăznesc să-i văz a ei privire,
Și nici să-i spun adio nu-ndrăznesc,
Decât vă rog pe voi să-i fiți aproape -
Și munți, și ceruri, și păduri și ape,
Ca un salut pe care i-l șoptesc.
sonet de Pierre de Ronsard din Sonete, traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bacoviană
Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci
De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut
Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase
Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul încălzirii globale
O veste rea aleargă pe Pământ:
Regatul vechi al ursului polar
Tărâm de nopți cu ger cumplit și vânt,
Cu munți de gheață, piere în calvar!
De-a omului industrie-n avânt,
Planeta-ntreagă s-a-ncălzit amar...
Se stinge stirpea ursului polar,
Iar vestea rea aleargă pe pământ!
Nădejdea ne e doar la Cerul sfânt
Să stăvilească noul avatar,
Că fauna imensului ghețar
Nu poate-avea un alt așezământ...
Ce veste rea aleargă pe Pământ!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantec singur
Te-am hotarat cu ochii negri,
deci fie noapte-ncercanata!
... ramas departe, printre crenge,
ma cheama gandul tau de fata.
Le-ai adunat in ochi cuvinte
nestirilor nepangarite...
Talhar hoinar, cu vaz albastru
si nins pe umeri de clipite,
ma-ntorc, fugit din munti, sa mangai
faptura umbrelor pagana,
ce-alene luna petitoare
ti-a inganat-o pe tarana
si nalucirile de sange
pe valea noptilor s-or pierde,
doinindu-ti lin un cantec singur
"Hei, frunza verde...
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beția de culori
Oferim luminii vis,
Pe morminte veșnic plouă,
Cresc ciulinii neputinței
Pentru coasa cea mai nouă.
Toamna își numără vina,
Vina de-a trece în ceață
Tot ce în noroi e nufăr,
Tot ce-n lume este viață.
Trec prin trup inelul sorții,
Pun în suflet vânt, zvâcnire
Și mă-nalț pe munți cu soare
Să am pâine-n pomenire.
Vinul timpului îl soarbe
Zeul ce-a urcat în nori
Trandafirii de mătase
În beția de culori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În sărbătoarea neîmblânzită
Pe o ploaie de albe vise
Îmi scutur trupul de caise;
Peste Oceanul Universului
Farmec în stopi pun versului.
Trec râuri, munți, păduri
Și al apelor neștiute guri;
Împinsă de lume în tranșee,
Mă-nvinge luna în clișee.
Ploaia mă răsfață cu dorința,
Licoarea îmi îmbată neputința,
Sosit-a primăvara noastră,
Înflorește dragostea în glastră.
Să ne iubim în crude lumi,
Să ne-nălțăm peste culmi;
În sărbătoarea neîmblânzită
Ne adâncim în slova nerostită.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adânc de suflet
De nopți în șir cu trudă și ardoare sculptează
vântul arborii în munți, mai reci, mai goi de
frunză, mai cărunți subt ploaia-ntoarsă aprig
în ninsoare.
Migala țesăturii de-o pătrunzi, vezi,
ager, cum se-alege din lucrare temeiul
înfloririi viitoare, în propria-i materie
ascuns.
Ce lin, ce drept, ce fără-nfumurare tind
lucrurile către concentrare, adăugate
lumii în tăcere.
În orice pas și-n orice confruntare adânc
de suflet și-nfrățită zare cu pacea văilor
uranifere.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spații
Pe munți, în înălțime, ninge poate și-
adulmeci, printre arbori, în zori
înmiresmările zăpezilor pe osul stâncilor
înfășurate.
La albul înspumat rotind ușor, cu-aripile
uneori nemișcate, parcă-ntr-un ou cu
virtuți mai curate stau vulturii în golurile
văilor.
Și-n fulguială ce frumos răsare
catargul munților de către mare,
veghetor înstelărilor sale.
Ascultă, când vântul bate mai tare
în această de mătase ninsoare, pământu-
mpins prin spații siderale.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe
Soarele încet coboară
După munți, la asfințit,
Înserarea se strecoară,
Arșița s-a domolit.
Plaja s-a golit de lume
Am rămas numai noi doi
Stăm de vorbă, facem glume
Și-apoi râdem amândoi.
Stele una câte una
Se aprind pe firmament
În curând răsare luna
În văzduhul transparent.
Ne-am întins acum pe spate
Și privim cu încântare
Cum coboară-nflăcărate
Două stele căzătoare.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (9 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!