Poezii despre primul, pagina 27
Sonetul 14
De multe ori e bună ezitarea
Stai și privește, vezi ce e mai bine,
Nu imita ca un copil purtarea
Celor din jur, ci fă mereu ca tine.
Iar dacă mii de oameni sar în hăul
Căscat adânc, crezând că pot să zboare
Tu pune înaintea faptei răul
Nu te-arunca în gol, mai ai răbdare.
A vrea să fii doar primul e trufie,
Și viața uneori elanu-ți curmă,
Dar cine-i înțelept, prea bine știe
Că adevărul nu e dat de turmă.
Graba nu-i bună, stai și cercetează,
Nu fi o oaie, ține-ți mintea trează!
poezie de Octavian Cocoș (11 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spleen
la ce bun să mai scriu
încă un poem de dragoste
pe lângă milioanele de poeme de dragoste
care se scriu neîncetat
de când egiptenii au inventat papirusurile
de fapt de dinainte de egipteni
de pe vremea când oamenii locuiau în peșteri
aveau părul lung și nici prin gând nu le trecea
că tocmai au scris
primul poem de dragoste din lume
atunci când au scrijelit pe peretele grotei
un fel de cerc alungit care semăna vag
cu o inimă
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre cine înflorește teiul
Despre tine
înflorește
teiul
iubito
Și-n
primul
rând
și-n
fiecare
seară
Stelele
înmuguresc
pe
alte
ramuri
după
aceeași
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Verde
Verde e vântul, clinul povârnit,
preț de o iubire aici am viețuit.
Bătrânul munte fără vârstă pare,
doar amintirea e bătrână tare.
Tăcutul e de moarte ocolit,
primul cuvânt, nevoi l-au zămislit.
Clinul cel verde, verdele vânt
tăcuți și orbi de-a pururi sunt.
Și eu am fost de-al locului și mut,
dar în cuvinte m-am pierdut.
Clinul și vântul, cu a lor verde fire,
tineri rămân, doar sieși mulțumire.
poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să vezi
Vezi tu amice
că legenda cu îngeri
se poate adeveri
în condiții adecvate
vezi tu amice
că pământul se află în cer
cel mai probabil primul cer
dar mai e mult până sus
la al nouălea cer
vezi tu amice
ar putea fi suflete și poeme
care la împlinirea vremi
se prefac în îngeri
vezi tu amice
eu încerc să cred asta
și caut acele poeme
vezi tu amice
cu azurul în suflet
eu am în schemă
să scriu așa poeme
[...] Citește tot
poezie de David Boia (12 iunie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eva
Frumoasă-mi ești prin simplitate,
Așa cum ai fost tu creată,
Un suflet blând, cu puritate,
Din cer aicea așezată
Să nu te-acoperi în culoare,
Nu trebuie să te ascunzi,
Mă lasă ca să văd ce doare
În ochii tăi adânci și blânzi
Am să te vindec cu iubire,
Așa cum tu m-ai vindecat,
Femeie bună, primenire,
Fii cine ești cu-adevărat
Uitat-au toți, acum e timpul,
Doar lasă-mă să le arăt,
Îmi vor citi cu toți cuvântul,
Se vor îndrăgosti de tot
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (20 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața, femeie!
Zorii ți-au pândit somnul
dar pentru că visul te îmbrățișa atât de frumos
s-au strecurat ușor pe lângă tâmplele tale
deja soarele ți-a zâmbit de câteva ori
așa că hai
piaptănă-ți gândurile
aranjează-ți privirea spre înainte
scutură de pe umeri praful melancoliei
și mergi înainte
timpul n-are timp prea mult
iar fericirea te așteaptă tăcută
lăsându-te pe tine să faci primul pas către ea
Bună dimineața, femeie!
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crepuscul
De-ar fi să cred răsăritul,
magiei asfințitului,
i-aș găsi sens.
De-ar fi să cred ciripitul,
și dans păgân aș fi,
și ultim fâlfâit de aripi.
De-ar fi să cred mugurii,
m-aș abandona soarelui,
cu ochii deschiși.
De-ar fi să cred vântul,
pe cei instrăinați,
cu sufletul i-aș imbrățisa.
De-ar fi să cred verdele,
aș întineri cu fiecare frunză,
până la primul surâs.
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norii
diminețile reci din noi/norii...
ultimele clipe întunecate/visul...
pernele mototolite în neștire/întrebările...
aprind o speranță de a dormi
încă o zi albă, pufoasă, suavă...
dar poeții necunoscuți
se coboară din zvonuri
cuprinși de pupilele îngerilor
cu invidie și durere
cu mesaje social media
cu fețe kitsch sorbind cafea
apoi își ridică mâinile către nori
așteaptă deziluzionați ploaia
se ascund printre umbre
se desfac în văzul lumii
până fie explodează
fie primul strop îi va răci la loc
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divanul Singurății (II)
Trupul tău e o vioară
corzii nervilor o-ntind
cânți și totul o să doară
de la lucruri pân-la gând
Corzii nervilor se-ntind
soarta iar te-a pus la colț
alții au primul cuvânt
tu pe ultimu-l suporți
Soarta iar te-a pus la colț
cânți și totul o să doară
îți furi anii ca un hoț
trupule spartă vioară
Corzii nervilor te-ntind
ai muri dar ieși din rând
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!