Poezii despre primul, pagina 26
Starea, ca un blestem
La început,
am fost în stare,
să articulăm primul cuvânt.
Apoi am fost în stare să muncim,
fără să ne văietăm.
Așa a apărut starea!
Mai târziu, fără să fim în stare să ne dumirim,
starea noastră a devenit natural,
starea altora.
Pentru că cei ce ne luaseră starea,
erau grijulii,
a venit și starea de necesitate.
Aveam și noi, și ei, stări și necesități,
starea era a lor,
necesitatea era a noastră.
La sfârșit,
am fost în stare de orice.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leagănul prunciei
Leagănul prunciei s-a rupt.
Corzi împletite atârnă abătute de pe creanga nucului.
Scoarța viciată sprijină solul.
L-am părăsit și a sfârșit.
Oare la fel se ivește și cu oaamenii pe care-i dispensăm?
Oare se îndeamnă sporadic să cuprind cu tălpile gazonul adipos,
Să mi se-nsteleze ochii zâmbind sensibil,
Să spun primul cuvânt și să-mi întoarcă vorba,
Să-i mângâi nodul strict și să-i ofer impuls?
Oare?
poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neliniști
Neliniști prin stomac trecătoare,
Roi de fluturi
Și păsări zburând spre plus infinit,
Pace, căldură, culoare,
Primul sosit...
Liniștea, când cerul senin se coboară-n furtuni,
La margini de lumi...
Râuri de fericire
Peste cuvioase furtuni...
Ropot de cai în tânguiri,
În iriși pătați de sentimente confuze...
Doar tu treci ca un necunoscut
Prin pădurea de sentimente,
Prin oceanul de frunze
Ce ți se deschide în suflet,
Ca o poartă spre vis.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, a mea
Mă întreb câteodată
ce caut
Poate că am găsit deja
dar nu știu
având sub ochi nu văd
ceea ce se vede
și tot văd
ce n-ar putea să fie.
Mă trezesc
totdeauna singură
căutând ceea ce
nu mai caut demult
netresărind ceva-uri
niciunui întâlnit.
Traversez stări și emoții
în diagonală.
Dau bacșis întrebărilor inima mea cu teama că
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, a mea
Mă întreb câteodată
ce caut
Poate că am găsit deja
dar nu știu
având sub ochi nu văd
ceea ce se vede
și tot văd
ce n-ar putea să fie.
Mă trezesc
totdeauna singură
căutând ceea ce
nu mai caut demult
netresărind ceva-uri
niciunui întâlnit.
Traversez stări și emoții
în diagonală.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Când sunt îndrăgostită,
Iau celelalte-nfățișări
Și mi se alungește sufletul înaltul,
Într-o parte și-ntralta
Și cresc pe dânsul țevi
Cu flori halucinante și verzi,
Și mări de marmara unde-mi azvârl trupul
Acesta lent, cu genunchi vorbitori
Războaie cu soldați albaștri
Împung în iriși
Fluvii de păsări de pradă
Rănesc ochii deschiși.
Printre aceste miezuri de lumină
Înot, într-un plutitor
Și transparent ocean vorbitor.
Și tu ești prima mea uimire
Primul meu fulger nimicitor.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra băută
Am băut primul pahar
Apoi am băut al doilea pahar
Apoi tot setul de pahare
Am băut vitrina de pahare
Am băut oglinda, pendula
Și-am sughițat două secunde
Am băut apartamentul
grădina din spate
m-am băut pe mine
apoi mi-am pus dopul
băut
și-am băut un somn liniștit
la umbra mea băută...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama fiilor noștri
Fiecare picătură a sângelui nostru,
Primul nutriment din viață,
Prima bătaie a inimii,
Dulcea imagine
Ce o invocăm în orice moment,
Refugiul cel mai sigur
Al existenței noastre,
Strada parcursului nostru,
E Ea, Mama fiilor noștri.
Totul din noi e al său
Să o iubim și să o căutăm
În toate momentele bune și rele
Cu fruntea plecată ode să-i cântăm!
Al nostru e gândul Ei, Iubirea infinită,
Rugăciunea Sa cotidiană
Și ultima respirație de noi primită.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roză purpurie
văzându-te cum înflorești roză trecătoare
tânjesc după
ziua aceea când îmbrăcam primul sarafan
și tu ești de catifea
ești mâna mamei potrivind volanele blândă atingere
în mijlocul unei zile însuflețite
între depărtări ești însăși catifeaua
tu mă duci dincolo de mine însămi
în tăcerea dintre cuvinte
în care îmi găsesc un oftat calm
ca o alinare sub care există
ceva
pe care îl țin minte
purpuriu
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am timp...
De te-aș întreba ce faci, ai spune: -"Lasă-mă-n pace!"
Nu am timp de tine, nici de alții!
Urlă dracii din tine, după ce ești sunat inopinant
Apoi nu vreau să descifrez destine
Boii pleacă odată cu jugul
Eu am plecat odată cu primul cuvânt greșit
Eu am plecat, odată ce cu neumila prezență
Mi-ai ucis toate visurile, toate speranțele într-o lume frumoasă
Ea, fiica mea nu mă va părăsi niciodată.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!