Poezii despre nemurire, pagina 27
Rugăciune
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Îngerul ei se izbește cu tâmpla de stele,
viața ei plânge ca un copil născut mort,
pământul începe să-i intre sub piele.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Ea își închipuie că trăiește această viață pentru ea
și tot darul pe care l-a primit îl ponegrește.
A batjocorit minunea, și-acum plătește cât nu credea.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Amintirea îi despică ființa cu un fulger de oțel ‒
În jurul ei e vară, dar i se pare viscol,
și-o strânge neîmplinirea de gât ca un inel.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Cândva a lăsat să se stingă acel cântec ceresc,
undeva soarta ei s-a oprit ca o lumină prea slabă
în zborul către nemurire, din omenesc.
rugăciune de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Cer Albastru
Copacii plictisiti de galben,
In fiecare seara isi leapada frunzele gandind la primavara.
Izvoarele viseaza la verdeata si la flori,
Iar soarele plange bolnav sub patura de nori.
Pe potecile ruginii, lumina s-a ofilit si lacrimeaza,
Un fluture s-a dezbracat de umbra si tacut danseaza.
Tristeti de plumb, melancolii-nvechite, ni se-astern pe fete
Si ni se face iarasi dor de tinerete.
Pe-un colt de cer o stea se odihneste,
Facandu-si cuib in varful brazilor semeti,
Pe muntii-albiti de timp, pe inaltimi, pe creste,
O capra neagra se afunda in nameti.
Iar un gutui care imbata cu miros pamantul,
Imprastie un aer nou de multumire,
Si-n inimile reci se naste inca o data cantul,
Si-un dor de cer albastru si de nemurire.
[...] Citește tot
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adună încă Istru-n line unde...
Adună încă Istru-n line unde,
Nemuritoare râuri dintr-un timp,
Cioplit în stânca marilor secunde,
Rotite-n ceasul ăstui anotimp,
În care ne-am născut cu-o amintire,
Din soarele rămas pe veci în stei,
C-am fi avut cândva și nemurire,
Când după viață ajungeam la zei...
Adună încă fluviul, cu alt nume,
Aceleași râuri, dar din ceasuri noi,
Ce ne aduc aminte că, în lume,
Am fost cândva ai Daciei eroi...
Adună astăzi Dunărea-ntre maluri,
Aceleași râuri cu ai vieții zori,
În care lupul alb strigă din valuri,
C-am fost aici și-om fi nemuritori!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valurile Dunării
Barca pe valuri saltă ușor
Inima-mi bate plină d'amor
Dulcea speranță e-n al meu pept.
Vino, ah! vino, că te aștept.
Vino n-ai teamă,
Dorul te chiamă,
Să plutim vesel și să cântăm,
Și-n fericire
Spre nemurire,
Brațe-n brațe să ne-avântăm.
Să te sărut cu dor, cu foc,
Timpul fugar să-l țin în loc.
Să mă săruți cu foc, cu dor,
Să tot trăiesc să nu mai mor.
Ah! Cerul atunci e mai-ntins,
Soarele parcă e mai aprins,
Și-n ochii tăi senini zăresc
[...] Citește tot
cântec, muzica de Iosif Ivanovici, versuri de Carol Scrob (1888)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mult zgomot!
Se duse vremea poeziei pure,
Poeții dau cu cremă pe concepte
Și țipă-n vers mistreții din pădure
Să sperie metafore-nțelepte.
Se laudă un spirit de bodegă,
Singurătatea șchioapă, centripetă,
De-acuma, doar durerea ni-i colegă,
Privighetoarea moare sub trompetă!
Poeții de-azi, flămânzi de nemurire,
Pun, dinadins, muștar pe epitete,
Jupoaie versul clasic, în neștire,
Și, din șoriciul lui, comandă ghete.
Ei nu presimt că stau pe buza gropii,
Că lira e flașnetă-n tristă robă,
Că, fără rimă-n versuri, cântă popii
Iar surzii bat aiurea într-o tobă!
[...] Citește tot
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns... 07
Ei, iubita, de unde o scoți
c-ar fi uitat reamintit printre nopți,
Ea-i o veșnică floare,.. la butonieră,
cu-ascunse rețele, lipit de ele tu-noți!
Cât încerca-vei nu reuși-vei
să lași lumii lumea-ntre voi, ca gunoi, în toți...
și problema-i aceeași,
femeia bărbatul, sluțiți de jenă,
de jena TOTULUI NEAPARENT,
ce se creează-n ori ce moment între noi,
prea ades și-ntre voi!
E o gândire, nevoie profundă
În care trupul, doar aparent,
cheamă tot trupul, a-ngemănare
Dar VIITORUL privind atent.
Gândul la fiii, continuatorii
Crezi că-ți sunt morții, constituent
Dar alungând-o, barem prin dânșii,
[...] Citește tot
poezie de Scurtu Sorin Izvoraș
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alți zori... aceleași urme în noapte
Zorii se întind între tăcerile noastre
încuviințate parcă, până și de Dumnezeu,
într-un târziu... când nimeni
nu s-ar mai încumeta să o ia de la capăt,
străbătând fiordurile sentimentelor înghețate,
departe, către Atlantida,
lăsate mereu în grija unei alte zi de mâine,
atunci când soarele - probabil că va reuși
să ne dezghețe pașii,
în drumul lor spre nemurire...
deși nici noi nu mai știm
de ce am ales exilul.
Și asta, probabil pentru că am plecat deja,
și nimeni nu-și mai aduce aminte de noi,
nici măcar această zăpadă târzie,
așternută - cu nonșalanță,
peste urmele noastre de dor,
lăsate undeva, departe,
în urma mea,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Lăzărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trilul zorilor
Se-aștern pe câmpul verii frânturi de curcubeie,
Înprospătând aroma secundelor din zori
Cu roșul unei clipe păstrată-ntr-o scânteie
Ce poartă-n nemurire doar una din culori.
Potire însetate par să-și încheie chinul
Când se ridică mândre-n ținuta lor de foc
Deasupra celor care și-au împlinit destinul
Și trec pe-o nouă treaptă-n al veșniciei joc.
Văzduhul e albastru de parcă norii, toți,
Au îmbrăcat culoarea de cer din curcubeu
Și își ascund privirea asemeni unor hoți
Ce își doresc iertarea ascunsă-n câmpul meu.
Nu pot s-o deslușească și nu îi pot vedea
Nici albul din petale, nici chipul ei fragil,
În liniștea pe care ar vrea a o păstra
Și-atunci când zorii-ncearcă s-o mângâie c-un tril.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi ești, Poezie!
Te-ai zămislit din lacrimi de iubire,
Ai adunat frumosul în cuvânt,
Ești dorul întrupat din nemurire,
Unirea dintre stele și pământ.
Credință ești pentru oricare suflet
Ce năzuiește către absolut,
Îngemănezi dorință, plâns și zâmbet,
Prin tine, infinitul s-a născut.
Ne porți ades prin locuri legendare,
Ne contopești cu falnicii eroi,
Călătorind prin lumi imaginare.
Visând, ne-aduci trecutul înapoi.
Ești mângâierea grelelor momente,
Ești bucuria dragostei de țară,
Ești versul conjugat în sentimente,
Ești sufletul vibrând a primăvară.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintotdeauna
PLÂNGE în sufletul meu
Naiul Zamfirului
Picurând balade
De Porumbești
Și de mesteri mari
Ce numai într-un loc
Pe plaiuri românești
Cu calfe și zidari
Găsitu-și-au soroc.
CÂNTĂ doinele toate
Prin fluiere străvechi
Catalizând înalte
Perpetuări perechi
În spații-nnobilate
Cu vieți trăite-n plin
De oameni care-n moarte
Mai pot zâmbi senin.
RÂDE Soarele unic
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!