Poezii despre cristal, pagina 27
Amintiri cu fantome
în satul nostru de pripas s-au trezit peste noapte
bețivul, hoțul și cu cerșetorul
uniți în cugetul nesimțirii
să lichideze cu ciocanul roșu
preotul, învățătorul și primarul
burtoși, bătrâni, îngâmfați aroganți
apoi s-a mutat tot satul în casa lor
bocancii plini de noroaie în finețuri
mâinile crăpate strivind pahare de cristal
progresul libertății în dreptatea săracilor
începută cu o crimă surdă ascunsă
în beciurile memoriei părinților noștri
ce și-au clădit corabia pe o tăcere
adâncă cât un câmp de morminte
asta a fost demult dar parcă ieri
fantomele se joacă vesele în visele noastre
râd de noi, blestemații ce plătim
datoriile lăsate neplătite moștenire
soldați santinele vorbelor despre nimic
așa am ajuns fără să știm de ce
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre fantome
- poezii despre învățători
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
Luna
De-i noapte fără ea, nu-i vis
și mintea, sufletul, sunt negre;
cum zile fără soare, nopți nu sunt integre...
E-o bucățică de culoare de pe cerul negru, alb deschis.
De mic copil o atingeam cu mâna,
avea nenumărate semne, ce le-nțelegeam...
Le-am dat uitării, nu mai sunt, căci pe atunci, din timp îmi luam...
Acum doar o remarc, accidental... Că e-o prezentă și că-i "una".
Mă-nebunește gândul când nu se arată
în tot ce se compune, în globul ei de sferă...
Este femeia plină de mister ce se ascunde de pudoare și ce speră
să fie veșnic tânără, să aibă o parte de necunoscut, să fie ne-ntinată.
Ne-ncântă de când lumea, are forme multe,
este sălașul miilor de inspirații, este Muza,
se oglindește-n ape, este și oglinda, e suavul din oceanul negru, e meduza...
O vezi frumoasă, dar e și venin, te poate otrăvi sau să te-ncânte.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre zile, poezii despre tinerețe, poezii despre suflet sau poezii despre ocean
Visul
Și se făcea că Dumnezeu
mă luase-n sfânta mână
și-n raiul cel din visul meu
îmi așternu grădină.
Eram acolo ca la sân
și m-alăptam cu miere,
viața mea avea stăpân
și timpul înviere,
dar niciun dor sfâșietor
să-mi urle-n piept și creier
și-n gama sferelor lipsea
cântecul de greier.
N-aveam o lacrimă de-alean,
cu ea să-mi stâmpăr visul
și nici oglinzi ca de cristal
să-mi văd în ele scrisul
[...] Citește tot
poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rai
- poezii despre iubire
- poezii despre superlative
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Spitalul de cartier
La capătul grădinii,-între zidurile unui oraș prăfuit, provincial,
O alee de cărămidă duce, prin iarba veștedă înspre-un dud umbros
Stau sub crengile înnegrite, desfășurate radial,
Adăpostind globulare fructe maronii de-un soare torid și sticlos.
Spaliere de meri și pruni se-încălzeau sub cerul de cristal,
În aer zburau gâze, iar copiii alergau pe pavajul albicios.
La umbra dudului, dincolo de această-încordată strălucire,
Musca domestica ( musca de casă), neatentă-o secundă, s-a rotit
Și-a nimerit în rețeaua lipicioasă, elastică și subțire-a
Păianjenului care-aștepta acolo tăcut, răbdător și liniștit.
S-au ivit de-îndată colți veninoși și picioare păroase trăgând de fire...
Nimeni din grădină n-a remarcat acea dramă,-acel final nefericit.
Spuneți-mi, în ce spital de cartier cu pereți de-un galben bragă
Și cu linoleum pe jos urechile curând or să audă,
Implacabili, pașii infirmierelor lângă carcasa mea bolnavă?
Spuneți-mi, voi geme oare-n ora morții sub cuvertura udă
Sau voi horcăi lipsit de aer, ursuz și fără vlagă,-n
Vreme ce copiii-alergă pe străzi, iar gâzele prin iarba crudă?
poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre medicină, poezii despre urechi, poezii despre sfârșit, poezii despre secunde, poezii despre păr, poezii despre păianjeni sau poezii despre picioare
Mi-e dor...
Mi-e dor de trosnetul din sobă, de aburi calzi de cozonac,
De mere coapte-n scorțișoară, de banca brună din cerdac,
Mi-e dor de albul pân' la hornuri, de sfânta seară de Ajun,
De caramelele cu lapte, de mămăliga din ceaun.
Mi-e dor de serile de iarnă când ascultam, atent, povești,
De zilele fără de grijă, de bruma albă din ferești,
Mi-e dor de scârțâitul porții, de îngereștile ninsori,
De lampa galbenă din geam ce pâlpâia până în zori.
Mi-e dor de puloverul de lână, de căciulița cu urechi,
De torsul mâței lângă plită, de corzile chitarei vechi,
Mi-e dor de-aroma de gutuie, de ceaiul cald de mușețel,
De ulița copilăriei, de clinchetul de clopoțel.
Mi-e dor de laptele cu miere, de gustul fin de cașcaval,
De bolta casei încărcată de candelabre de cristal,
Mi-e dor de cocoloș cu brânză, de șunca proaspăt afumată,
De ciocolatele cu rom, de turta dulce asortată.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre seară, poezii despre brânzeturi, poezii despre alb sau poezii despre verde
Ambrozie
a mai trecut o vară cu mirosul ei
inconfundabil de soare și pietre arse
în timp ce noi am așteptat
cuminți
pe două fotolii în mijlocul a două camere
părăsite în infernul acesta al globalizării
ceva ca o durere ne-a înfășurat sternurile
și ne-a făcut incapabili să respirăm cu adevărat
doar am sorbit aerul ca într-un avion depresurizat
la zece mii de metri
de acolo ne-am aruncat temerile și sângele nostru a făcut
acolade în aer ca o reptilă
întorcând capul mereu să ne muște
acolo ne-am cuplat măștile de oxigen
înfipte în corpurile noastre ca niște branule
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aviație, poezii despre aer, poezii despre Soare, poezii despre toamnă sau poezii despre sânge
Crinul Tigru
Crinul se înălța sfidător în mijlocul grădinii,
în centrul rondului de petunii, ca o cupă de cristal
din care s-au sorbit cele mai fine șampanii...
își desfăcea nepăsător cu semeață pudoare
petalele curbate ca un mănunchi de iatagane
ca fusta plisată a unei mândre fecioare
ca o afirmație sfidătoare
ca o mână întinsă acuzatoare -
petalele sale sclipeau ca neaua proaspăt căzută
pe-alocuri stropite de mici pete rubinii
ca obrajii fetelor ce aud prima oară vorbe de dragoste
staminele sale aurii ca vârful razelor de soare
ca niște sipete încărcate cu dulci nestemate
lăsau grele insecte îmbătate de licori aromate --
pistilul lung și fragil
ca un semn de exclamație
ca un corn de melc ieșit la plimbare
își întindea nasul adulmecând polenul fertil
tulpina se avânta arogantă spre cer
ca un neclintit ienicer
[...] Citește tot
poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre șampanie, poezii despre virginitate, poezii despre tigri, poezii despre singurătate sau poezii despre plimbare
Versul de cristal
-În părul tău, se-adună zăpezile din munți,
Privirea ți-e pierdută, nu vezi nimic din jur,
Și nu-nțeleg, bătrâne, de ce, ades, te-ncrunți?
Căci versu-ți izvorăște și limpede și pur.
În tot ce scrii, iubirea se-arată ne-ntinată
Și-mi pare ireală, din altă lume e.
Tu, unde ai găsit-o? E-a ta, e-adevărată?
Și, dac-ai întâlnit-o, de ce te-ncrunți, de ce?
-E-adevărat: zăpada mi-a apărut la tâmple,
Iar anii se adună și, poate, mă încrunt
Atunci când, printre gânduri, se poate să se-ntâmple
Ca amintiri pierdute, din nou să mai înfrunt.
Sunt unele de-acelea ce n-aș vrea să se-arate,
Dar asta nu se poate și-atunci le pun la loc
Așa cum sunt, dar versul, cu amintiri schimbate,
E rolul de pe vremuri și-mi place să-l rejoc.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre versuri, poezii despre schimbare sau poezii despre promisiuni
piscul iubirii (poemul renașterii iminente)
Ce bine mai era în vara care vine am fost
acolo, să repar un cocor de piatră
arcurile chimice ale dorințelor voastre
i-am dizolvat aripa, i-am refăcut-o din
rotulele genunchilor mei
acum totu-i aproape
dar aveți grijă
la ce poftiți cu atâta îndârjire de acum încolo!
În jurul muntelui
pe piscul căruia se-nalță cocorul sculptat de vânt semn
de circulație pus speranțelor în drumul lor spre faptă
erau grădini din cristal
mi-am construit aici un templu cât o lacrimă
pentru numele prietenilor și neprietenilor deopotrivă
pentru iubita și neiubita
pentru numele meu sub toate acestea
pentru anti-numele meu vinovat rostirea răsucită
a unei iertări m-a aruncat în urmă
voi traversa toamna, această ciudată toamnă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor sau poezii despre sculptură
Împărțire de neavut
Din norii ce se curg în ploi
Vom fi spălați de rău vreodată?...
Din lacrimi, picuri de nevoi,
Fard șters... Va fi lume curată?
Din sulițe de raze calde
Vom fi mai blânzi, de înțeles?...
Din mâna-ntinsă pentru jalbe
Putem să dăm mai mult, mai des?
Din taleru-n cristal de Lună
Putem să facem schimb de ură?...
Din minte roabă de stăpână,
O facem suflet, cu căldură?
Din steaua ce-a murit de mult,
Avem curaj s-o facem țintă?...
Din pilde în învățat de-ascult
Să dăm iertare-n loc de flintă?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre pâine, poezii despre ploaie sau poezii despre nori