Poezii despre cristal, pagina 26
Mutantul. Șocantul
Am întâlnit
o umbră
desprinsă dintr-un om
pe care nu-l mai putea
suporta
și am văzut
cum s-a strâns
în jurul unui petic
de lumină
au căzut frunze peste ea
și sub acțiunea cumulată
a clorofilei, a umbrei și a luminii
a luat forma
unui mutant
al cărui răcnet
a crăpat
clopotele de cristal
acoperind sinele
și așchiile s-au înfipt în sine
a cărui durere
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Rachieriu din Cuvântul aristocrat (6 ianuarie 2016)
Adăugat de rocky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre creștere
- poezii despre viață
- poezii despre strigoi
- poezii despre spaimă
- poezii despre realitate
- poezii despre populație
- poezii despre laser
- poezii despre frunze
Romanța Rozinei
Guerlain a botezat parfumul
"Voilà pourquoi j'aimais Rosine".
Guerlain a botezat parfumul
Extras din cupele de crin
Cu numele necunoscutei
Boeme
Sau aristocrate
În ale cărei bucle blonde,
Decolorate
Sau pudrate,
A cunoscut întâia oară
Parfumul cupelor de crin...
Guerlain a botezat parfumul
"Voilà pourquoi j'aimais Rosine".
Rozina...
Unde e Rozina?
Un strop uitat într-un flacon
Se-ntreabă: Unde e Rozina?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, II, nr. 6 (24 octombrie 1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre botez
- poezii despre uitare
- poezii despre păr blond
- poezii despre muzică
- poezii despre minciună
- poezii despre jertfă
- poezii despre iubire
- poezii despre crini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Moara lui Mărchidan
ai vrut să mă vezi,
pierzând pentru asta zile, săptămâni și ani,
ai urcat și ai coborât și ai coborât,
hainele tale hrană ploilor și fulgerelor
și drumurilor găunoase,
inima ai lăsat-o durerilor,
peșteră de lei și de tâlhari,
ai zdrobit corăbii de stâncile-așteptării
n-ai vrut să-ți astupi urechile, n-ai vrut,
deși nu te-ai legat de catarg
(acum hienele mării se bucură
văzându-ți alergarea).
ai vrut să mă vezi
ca să pui în mișcare o moară uriașă
ascunsă, nevăzută, zdrobitoare
unde grâul nădejdilor
trebuia să devină făina bucuriei.
ai vrut să mă vezi
și ce-ai gândit că vei afla:
timp nou fără de timp? dimineți albe?
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre vestimentație, poezii despre inimă, poezii despre durere, poezii despre bucurie, poezii despre îngeri, poezii despre zile sau poezii despre urechi
Apus în Sahara
Curgea în tăcere pe dune apusul,
iar soarele-n zare părea tot mai greu,
cu raze de aur broda necuprinsul,
venind mai aproape de sufletul meu.
Sub tălpi tremura un râu fără prunduri,
și pașii deasupra cădeau tot mai moi,
soseau întrebări neștiute pe gânduri,
iar timpul venea peste timp înapoi.
Cu el aducea amintiri destrămate
rămase în urmă la margini de drum
sau puse sub lacăt în inimi furate
ascunse-n uitări redeschise acum.
Ajung peste gânduri în ritmuri păgâne,
cu ele-aducând un parfum neștiut,
când noaptea cu ziua încep să se-ngâne
la margini de oază, pe drumul pierdut.
Tăcerea plutește pe dunele goale,
cu umbrele serii căzute din cer,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre oaze, poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre râuri sau poezii despre ritm
Iarna...
Soarele și-ascute dinții, sub tălpi scârțâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează și împodobește geamuri,
Cu steluțe de cleștar se inundă iar livada,
Pomii-n somn își țes inele tremurând ușor din ramuri...
Țurțurii par gene lungi care-atârnă pe la streșini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esența de rășini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnișoare...
Fumul pe acoperișuri se învăluie, se zbate,
Semn că viața dăinuiește și în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...
S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Și din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colții și-i arată!...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieții mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre somn, poezii despre iarnă, poezii despre ger, poezii despre Soare, poezii despre țurțuri, poezii despre întuneric sau poezii despre viscol
Colosul
în adâncimea hăului din noi
în fluctuații de neant și energie
a mai născut o lume. De strigoi
cu aripi albe și privirea vie
era în toate ca la început
Cuvântul și din El lipseau strigoii
era numai o lume- cea de lut
în așteptarea vântului și ploiii
și mai erau și galaxii și stele
și mai erau planete din brutal
și mai erau niște figuri din ele
figuri de stil și brațe de cristal
și peste toate domina lumină
din toate izvora doar claritate
o pură claritate și virgină
și mai adâncă poate decât toate
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (4 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre cuvinte, poezii despre virginitate, poezii despre rușine, poezii despre prăpăstii sau poezii despre planete
Nud Într-un oraș de piatră
Mi s-a arătat în vis un altfel de oraș,
Nu mai țin minte prea multe, poate doar aerul care tremura ca un pod de pe care cădeau pași,
Ca femeile care fără să se știe și să se cunoască dar își împart zilele și nopțile aceluiași bărbat,
inconștiențele ca niște forțe oarbe se plimbau luate de braț pe un unic trotuar,
în timp ce din flacoane de cristal demodat,
oamenii aruncau de la balcoane toamne expirate.
Venită parcă dintr-un trib băștinaș se plimba pe străzi o iubire cu forme rubensiene.
Nu-mi mai puteam dezlipi privirea de pe clipa ei de triumf,
atâtea săgeți înfipte îi brodaseră inima cu frumusețe-
orele ei în culori pastel se perindau prin aurul părului care-i acoperea nudul.
Ultimul drum al călătoarei,
rămas bun tăcerii ei de catedrală!
Ce-i rezervă născocitorul de haos la capătul drumului?
O casă colivie ori o cutie goală de pantofi?
Zborul unei păsări bolnave ori grandoarea elefantului?
Brațele unui sugrumător ori
pieirea odată cu umbra așa cum pe degetul inelar i-a scis destinul?
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuditate, poezii despre încălțăminte, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre toamnă sau poezii despre religie
Gândurile anilor treizeci către visătorii imaginați
Copilul s-a pierdut în zăvoiul orașului
departe de orice lume în care ar fi
fost ucenic la restaurarea frumuseții
albind câte un pic părul pe filele
urmărite de luntrea lui Caron pe Dunăre
Copilul s-a trezit cu înțepături în piept
de la atât energizant clandestin
cumpărat din banii de ciuguleală
în recreațiile unor netrebnici premianți
care nu vor mai vorbi românește după
optsprezece primăveri între căpcăuni
Copilul a râs printre ratații de la nonstop
a cules imaginea unei umbre de durere
apoi s-a strâns la piept cu fuga
știind că nici dunărenii nici olteni
nu vor mai zâmbi văzând cum dispar
ultimele lacrimi șterse de vânt
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre zâmbet sau poezii despre vorbire
Titanicul
În vreme ce naviga din zori până-n amurg, un palat pe apa de opal,
I-or fi șoptit oare valurile din prova-i mândră care va portul ei final?
Că voiajul de nuntă se va sfârși-ntr-un liman calm, adânc, coraligen,
Unde după șocul coliziunii va acosta la dana somnului etern?
Dar numele ei se va pomeni în veci, avertisment pentru alte nave,
Cum inima-i a fost spartă de loviturile topuzului de cristal, grozave,
Cum în maiestatea-i, fără egal încă, și-a plecat capul neajutorată
Și cu lumini și muzică în giulgiul mării a plonjat îmbujorată.
Oare strălucirea și visele, jumătate-mplinite,-n zilele care s-au scurs
Trezit-au gloria sădită-n sufletul omului de Divinitatea cea de sus?
Pentru că impregnați de harul iubirii, atinși de-un mir scânteietor,
Bărbații s-au regăsit în eroism ca-ntr-o normalitate a firii lor.
O, miezul acelei nopți stranii și solemne cu aisberguri la ferești
Când Moartea, rece și pală, privind drumurile noastre omenești
A văzut puterea Morții-nvinsă de-o Doamnă decât ea mai mare,
Viața veșnică deschizând ușa noilor sosiți de pe mare.
poezie de Katharine Lee Bates, 1859 1929, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre porturi sau poezii despre palate
Profeții mincinoase
mâine voi scrie despre buzele tale, despre atingerea ta.
astăzi nu.
astăzi sunt hotărât să îți sădesc un pom fără roade în trupul tău nemișcat.
mâine voi scrie despre părul tău, despre curgerea lui firească între minut și anotimp.
astăzi nu.
astăzi sunt hotărât să cobor îmbrăcat în frac și să ciocnesc cupe goale cu îngerii de piatră.
către prânz voi îmbrăca armura verbului impersonal.
zeii se vor ascunde lăsând Olimpul pradă cântecelor gothice.
cortegiul nostru se va împiedica de trupurile giganților, ciclopilor și gorgonelor otrăvite
de mesageri fără milă
dar nimeni nu ne va putea opri să privim amurgul de pe crestele disperării.
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (23 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre viitor, poezii despre verb, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe, poezii despre sânge sau poezii despre păr