Poezii despre botez copii, pagina 27
Aici
se lungesc pașii
când tragi de drum
cu dinții fum
și palme albe
târziu era
eram și eu
și tu, și frunza
umbra ei
copii mureau
muream și eu
și tu, și frunza
și-umbra ei
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intersecție iminentă
Aș fi vrut dragostea
să o fac intersecția jocurilor
de copii
o poveste de trupuri
cu multe piramide
și să nu te fi pierdut
printre clepsidre
doar un cal te mai așteaptă
acolo, la intersecție.
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fi știut... (vecinul de la etajul patru...)
cineva visa ideile
rezemat de zid, ținându-se
de balustrada
între el și cer
visa o cale lactee pentru
iminenta lui fabrică de iaurt
pentru iubita ce va să vină
să fi știut
că ea este alergică...!
Preferă țigări light, coca și cola
deprinsă pe când zăbovea prin piața Laleli
din Istambul...!
... după doi copii frumoși și triști
doi ani de întrecere
"cine dospește lehamitea
în colțul gurii"
după două bătăi parte-în-parte
două direcții:
ea lăsat copiii la mă-sa
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rodia
Símbol al fecundității
(Mulți copii), prosperității,
De noroc și de virtute,
Dragoste și iuventute,
Fruct simból de sănătate,
Sâni și senzualitate,
Când îl tai, se vede bine
Că e plin cu mici rubine.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (9 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școala
Să fii un copil isteț,
Curajos și îndrăzneț
Și să reușești în viață
Dragi copii, școala te-nvață.
Mereu doar cu vorba bună
Este cea care te-ndrumă
Tactică având răbdarea
Zi de zi, învățătoarea.
Cu ea tu vei învăța
Să scrii frumos primul a,
Să asculți și să citești
Ani în șir mândre povești.
Aritmetica ne-nvață,
Sfaturi ne dă pentru viață,
Cu a-știintelor comori
Vom ieși învingători.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Valeria Iacob (2018)
Adăugat de Valeria Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am visat
Te-am visat!
Înger întizându-ți aripile
Peste întreaga mea lume.
Mă supravegheai ca pe un mormânt
În care mi-am ascuns sufletul
Pe timp de noapte
Să-l adăpostesc și să-l apăr
De fiarele existenței.
Mi-am scos inima și am pus-o
În palma ta.
Ai ceruit-o cu praf de stele
Și cu iubire divină.
Mi-ai vegheat decăderea,
M-ai înălțat și m-ai vindecat
Și m-ai plâns
Ca un clopot un vers eminescian.
Bacovia mi-a vindecat versul
Și Labiș a pus suflet în el...
La braț cu Jebeleannu-am plecat
În pustiul cunoașterii
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei culori
Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.
Fusese vremea mult prea cruntă,
Și-atât ne-a ars de dânsul dorul,
Că azi ne strângem și la nuntă
Și la botez cu Tricolorul.
Trei culori și-o singură iubire
Românească,
Trei culori și-o singură vorbire
Românească!
Trei culori și-o singură credință
Românească,
Trei culori și-o singură ființă
Românească!
Atât de minunat scânteie,
De crezi că de pe bolți albastre
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii orfani
Mă-ntreb de ce copii ai nimănui, sub soare,
Stau și plângând, cerșesc la colț de stradă,
Un trecător s-arunce-un colț de pâine.
Ori caută o mângâiere caldă...
Haina le este petecită-n coate...
Un somn cu vise dulci dac-ar avea
Poate că n-ar mai tremura stingheri în noapte,
Lumină lămpii-n suflete ar da.
Ce dulci speranțe! Strânși ca un ciorchine,
Frate cu frate, ori părinți cu prunci,
De sărăcie nu le e rușine,
Își poartă-n suflet rănile adânci.
Din ochi ștergându-și urma de tristețe,
Zâmbesc cu Maica Sfântă-n somnul lor.
Poate că n-au ce încălța și-i iarnă
Și n-au în lume nici un ajutor...
În suflet li-ncolțește primăvara,
Adorm într-un târziu, zdrobiți de fame.
I-acoperă cu sufletul de foc, doar mama.
În somn ei nu mai cată răzbunare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproduceri
Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reușite;
Fără talent, neisprăvite...
Trăim realul... teatral!
Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câștigul material,
Lipsiți de etică, moral;
Pictură, scris... în reproduceri.
Noi înșine suntem reluări
De zeci de mii de ani... portalul
De referit, nu originalul...
Evoluați în... impostori!
Dovezi avem -pretinșii "peste",
Din ce ne-au fost gene anceștrii
Cunoscători de-aștrii- tereștrii
Din grotele-n picturi rupestre.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
112
becurile s-au stins peste noapte. alexandra a devenit o ființă invizibilă. învelită într-un cearșaf alb ca un produs sterilizat, se rostogolește în valurile mării.
are și ea o armă neagră, mică pe care nu o folosește niciodată.
dar în seara aceasta, lipsa de lumină o sperie și trage în aer un foc de avertizare.
se aruncă în valuri și înoată. inima ei mică bate nebunește.
luna pe cer este încă albă. un neon pâlpâind. alexandra se simte în stare să ucidă. i-au spus că dincolo nu este viață și soarele arde puternic. jumătate din creierul ei, însă, îi spune că nu o să pățească nimic.
alexandra simte ca acolo îi va întâlni pe ceilalți copii. vii si nevătămați. cândva se jucase cu ei pe plajă. cel mai frumos desen dintr-o carte: copii alergând prin valurile marii, pe nisipul ud.
alexandra simte frica dar nu are ce să facă.
acum luna pe cer este neagră, dar alexandra o vede strălucitoare ca pe o jucărie proaspăt scoasă din fabrică.
#alexandra
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!