Poezii despre tina, pagina 26
Zburătorul
Se profilează-n zare, se joacă printre raze,
lumini scânteietoare - aureole sfinte.
Sărută lin văzduhul, trăiește în extaze,
Înalță rugi divine aceluiași părinte.
Intens, absoarbe viața-n nemărginite zări.
Se-arată-n lumi de farmec, scânteie și dispare,
șerpuitor, o undă pe-a' cerului cărări,
transformă viața toată-ntr-o zi de sărbătoare.
El cântă nemurirea și moartea o dezminte.
Trăind, el moare-o clipă pentru un om de rând,
Se naște-apoi din tină și crește din morminte,
El este zburătorul ce moare renăscând.
Un supraom, el pare un pământean mizer
când nimeni nu-nțelege menirea-i pe pământ.
Trăindu-și vesel viața, între pământ și cer,
Apare ca un fulger, dispare ca un cânt.
poezie de George Ioana din Zborul. Vis și destin (16 iunie 1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la replica Violettei Petre la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda
În toamna aceasta se-ntâmplă ceva,
Ce nu mi se-ntâmplă, se pare, doar mie:
Aproape mi-e teamă să scriu poezie,
Căci stropii tânjesc după replica ta.
Un șarpe albastru și lung mă-nconjoară,
Mă strânge, mă-mpinge cu forță la vale,
Visez un moment că sunt brațele tale,
Apoi văd că-i toamna, ciudată, bizară.
Și totuși, mi-e cald încă gândul - și scrisul,
M-agăț de iubire ca timbrul de plic,
Sperând să mai țină fiorul un pic
Și-odată cu el, să continuie visul...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țară de haiduci
Noi încă mai avem păduri umbroase
Si munți cu peșteri, ape cu bulbuci,
Avem și furci si ascuțite coase
Dar vai, nu mai avem de mult haiduci.
Noi încă mai avem boieri în țară
Cu cap de taur si cu minți la fel,
Avem atâta lacrimă amară,
Numai haiduci nu mai avem defel.
Noi înc-avem pe cer apus de soare
Și guvernanți ce au în cap eclipsă,
Avem si legi călcate în picioare,
Doar de haiduci avem cumplită lipsă.
Avem si potere ce în cătușe
Ar vrea să țină un întreg popor
Avem vreo șase sute de căpușe...
Nici umbră de haiduc la vreun izvor!
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradigma falselor dileme
Se duce vremea rece peste vreme
în toamnele cu zile tot mai mici,
degeaba mai încerci să te ridici
din paradigma falselor dileme...
Nici nu vei ști că scurtele plăceri,
primite într-o zi cu împrumut,
sub umbre de uitări au dispărut
pe căi din vis ducând spre nicăieri.
Nu am știut cât ar putea să țină
iubirea noastră cu statut secret,
din nopțile-ncărcate cu regret
pe corzile de pus la mandolină.
Aceleași versuri rupte din poeme
se duc cu vântul serii spre apus,
ținând în brațe dorul readus
din ambuscada scurtelor foneme.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 14.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia tăcerii
Priveam în întuneric și-i ascultam tăcerea
În care, printre note cu aripi de pustiu,
Se rătăcise una cu iz de cafeniu
Ca negurii tăcute să-i laude puterea.
Întreaga simfonie, cu pacea ei deplină,
Părea înlăcrimată în negru-i liniștit,
Dar nota-ceea falsă crea un zumzăit
De aripă-n tenebre, de fals, minciună, tină.
Un râs crispat, malefic, ruptură-n portativ,
O zbatere de note cernute spre abis,
O-nchipuire neagră în calea unui vis,
O simfonie-ntreagă distrusă-n mod parșiv.
Și-nchipuirea ceea cu ochi de-adânc ecou,
Mi-a apărut aievea, din cețuri, într-un dans
Cu mlădieri de suflet și-n adevăr balans,
C-un început adagio și în final rondou.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Paradigma falselor dileme
Se duce vremea rece peste vreme
în toamnele cu zile tot mai mici,
degeaba mai încerci să te ridici
din paradigma falselor dileme...
Nu am știut cât ar putea să țină
iubirea noastră cu statut secret,
din nopțile-ncărcate cu regret
prin șoapele rostite în surdină.
Le-aud și-acum aduse în poeme
de vântul care vine din apus,
ținând în brațe gândul readus
din ambuscada sacrelor foneme.
De vei mai trece iarăși prin grădină,
cu pașii obosiți, în prag de veac,
nu voi veni, din nou, să te împac
cu cântece de dor, la mandolină!
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâiere
Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci și rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.
Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopțile reci și târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.
Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng și mă sfâșii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor să țină
În Ceruri poemul de-amor.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kristel
Un cânt de sirenă venit de afară,
ajunge-ntre ziduri, la vechiul castel,
când visul, în noaptea toridă de vară,
mă poartă-napoi, peste ani, la Kristel.
În suflet mi-aduce, pe căi nevăzute,
noian de-amintiri, ancorate-n trecut,
le pune de strajă pe brâu de redute,
să-mi țină aproape un dor convolut.
Din spumele mării renaște castelul,
cu ziduri înfipte în țărmul stâncos,
ajuns pe crenel, privesc lăncierul
cu scutul și spada întoarse pe dos.
Departe, în zare, Kristel se arată
cu marea la mal agitată-n delir,
lovește în stânci cu apă-nspumată,
în suflet îmi toarnă vrăjit elixir.
Te văd și pe tine, plutind peste ape,
Diană vrăjită, cu chipul creol,
alerg înspre tine, s-ajung mai aproape,
de teamă să nu te răpească Eol.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emancipare
Dracul s-a emancipat,
S-a rujat și-arată bine,
E adeseori machiat,
Dar de el tot nu-mi convine.
Minte și când spune drept
Și de nicăieri apare,
Cu un aer, aparent,
De căldură și culoare.
Dacă vrei să-l contrazici,
Chiar cu-n argument solid,
Dintr-o dată face plici
Și devine iar morbid.
Astfel, de o lună-ncoa,
Să vedem cât e de tare,
Ne-a adus virus Covid.
De la el, din plin, se moare.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale pe valuri
Presărați petale pe valuri, le va duce vântul
Acolo tații noștri și-au găsit mormântul,
Acolo unde-și dorm somnul soți, frați și feciori;
Așterneți peste-adâncuri ghirlandele de flori.
Curenții de maree, la reflux, în zilele de vară
Poarte-aceste cununițe pe creasta lor ușoară
Spre nord și sud, spre est și vest, să le țină de urât,
Acolo unde zac, acelor pe care i-am iubit atât.
Isus, care-a împărțit hrana cu tagma pescărească,
Pe mormintele lor pune sacre semne, să-i recunoască
Atunci când vor învia-într-o zodie mai blândă-a sorții,
Când din abis marea va elibera toți morții.
poezie de Mary Brooks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!