prostul moare de grija altuia

Om cu om

Un om fusese-o frunză şi numai om cu om,
Au izbutit să crească şi să se facă pom.
Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure,
Copacul vieţuieşte şi s-a-nmulţit pădure.
Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire,
Făcîndu-te, din omul prigoanei, omenire.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri -1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rememorări

În minte frumuseţea este trecătoare –
O trecere fulguranta dinspre azi spre mâine,
Dar în carne este nemuritoare.
Trupul moare; frumuseţea trupului rămâne.

poezie de Wallace Stevens din Peter Quince la clavir, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om cu om

Un om fusese-o frunză şi numai om cu om
Au izbutit să crească şi să se facă pom.
Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure,
Copacul vieţuieşte şi s-a-nmulţit pădure.
Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire,
Făcându-te, din omul prigoanei, omenire.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de arendă

nu ştiu dacă am vrut
să fiu ceea ce sunt
însă Dumnezeu
s-a grăbit să-mi dea
o umbră şi un nume apoi
s-a debarasat
de mine
ca de o durere

ştiu că sunt un duplicat al morţii altuia
şi mă delimitez între ceea ce a fost
şi o identitate dată
în arendă

nu-i nimic

într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
şi-l voi întreba despre toate astea

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urna sufletului meu

În vasul acesta rustic
pictat cu vechi motive,
cenuşa patimilor
e înţesată
de mine explozive.
Ai grijă, exploratorule,
iubirea e încă o mină activă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem epigramatic - despre ziua îmbrăţişărilor

De-mbrăţişări, la sărbători,
Eu mă feresc, de-acum, cu zel,
Căci am rămas, de-atâtea ori,
Ca prostul, fără portofel!

În special în ziua asta,
Cu-mbrăţişări, c-aşa ni-i felul,
Ca să previn, cu tact, năpasta,
Îmi las acasă portofelul.

Sinceritatea, într-un fel,
Îmbrăţişării-i pune lacăt:
Ştiind că nu am portofel,
Amicii mă salută-n... treacăt!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maimuţoiul Schadenfreude

L-am descoperit pe Dumnezeu, copil fiind; apoi ca soldat,
ca soţ, ca tată, iar acum când mă apropii
de sfârşitul unei vieţi în junglă... nu Darwin,
ci Dumnezeu
îmi linişteşte cea mai adâncă şi primitivă teamă.

Copil fiind îmi plăcea să merg la pescuit după o ploaie de vară
pentru a prinde cel mai mare curcubeu...

*Schadenfreude – bucurie simţită la necazul sau ghinionul altuia.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi astăzi şi in fiecare zi cu soare
Moare un popor de maci, in floare...
Ca altul, la rând, mâine sa apără...
Aduna-i cu ochii, iubeşte-i!
. A câta oară!?
Ce viaţa de mac, ce floare!...

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oră gravă

Cel care-acum, undeva, plânge în lume,
fără rost plânge în lume,
mă plânge pe mine.

Cel care-acum, undeva, râde în noapte,
fără rost râde în noapte,
râde de mine.

Cel care-acum, undeva, pleacă în lume,
fără rost pleacă în lume,
pleacă spre mine.

Cel care-acum, undeva, moare în lume,
fără rost moare în lume,
se uită la mine.

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărţii întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda, egreta şi sfântul

vocile, păpădiile şi zmeii
se înalţă dimineaţa
când roua mişună
pe coapsa ei

spre seară
se-nclină vreascurile pădurii
unul câte unul
în părul ei

numai ea
caută melci
pe care să-i zdrobească în tihnă
unul câte unul

în timp ce tu
fără voie
vorbeşti ca prostul
cu peştele lui Noe

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!