apucat

Căutări

am rămas aici între voi
şi totuşi atât de departe de noi
lumina coboară devreme, uneori
alteori nici nu mai coboară
s-a ascuns supărată
pe unde a apucat
uitasem sa privesc răsăritul
şi am pierdut prezentul
nu'i bai
oricum nu era nimic de văzut
privesc la noi
oare mai suntem noi
fantasme obosite ce se târăsc pe drum
trăim în apusuri repetitive
pas cu pas, ceas de ceas
un drum clădit din oale
toate sparte şi mult fum
azi nu e mâine
iar mâine nu e nimic
gânduri fugare şi temeri ciudate

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ridicat, mi-am scos liniştită pălăria şi mănuşile fără să aştept invitaţie, apoi le-am spus celor două domnişoare Reed că mă duc să o caut pe Bessie, care trebuie să fie la bucătărie şi s-o rog să afle dacă doamna Reed mă poate primi. M-am dus şi după ce-am găsit-o pe Bessie şi am trimis-o să-mi îndeplinească dorinţa, m-am apucat să-mi despachetez lucrurile. Până atunci mă ferisem totdeauna de aroganţă: cu un an înainte, dacă aş fi fost primită în acelaşi fel, aş fi plecat din Gateshead chiar a doua zi; acum însă îmi dădeam seama că ar fi fost o purtare nechibzuită. Făcusem o călătorie de o sută de mile ca să-mi văd mătuşa şi trebuia să stau cu ea până ce avea să se însănătoşească ori să moară. N-avea nici un rost să-mi fac sânge rău pentru trufia şi nebunia fetelor mătuşei şi singurul lucru cuminte era să nu le iau în seamă.

citat celebru din romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice caz, nu se poate ca întreprinderile, chiar la nivel republican, să nu fie sub o îndrumare unitară, sigur, cu multă autonomie, cu multe drepturi. Cu vreo 20 de ani în urmă le-am dat şi noi drepturi foarte multe şi primul lucru pe care l-au făcut a fost să ia credite şi să facă tot felul de investiţii neeconomice. Atunci noi le-am restrâns drepturile şi am gândit că trebuie să ţinem în mână anumite lucruri, deoarece pentru România 11 miliarde de dolari datorie în 1980 constituia o situaţie foarte grea. De altfel trebuie să vă spun că în discuţiile pe care le-am avut atunci cu Brejnev, el mi-a spus de câteva ori: nu te duce să faci datorii. De câteva ori mi-a atras atenţia asupra acestui lucru, însă am greşit, că am dat multe drepturi întreprinderilor şi toţi s-au apucat şi au spus că dacă avem drepturi, atunci să luăm credite din străinătate.

Nicolae Ceauşescu în Dialogul ruso-român; Ceauşescu - Gorbaciov (4 decembrie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Molly Brown: Cine a ales numele "Titanic"? Tu ai fost, Bruce?
J. Bruce Ismay: Da. Vroiam să fie sugestiv pentru mărimea ei, iar mărimea reprezintă stabilitate, lux şi, mai presus de toate, forţă.
Rose DeWitt Bukater: Aţi auzit de dr. Freud, domnule Ismay? S-ar putea să vi se pară interesante ideile lui legate de preocuparea bărbaţilor pentru mărime. (Molly Brown şi Thomas Andrews chicotesc.)
Ruth DeWitt Bukater (şoptit): Ce te-a apucat?
Rose DeWitt Bukater: Mă scuzaţi. (Se ridică şi pleacă.)
Ruth DeWitt Bukater: Îmi cer scuze.
Molly Brown: E un butoi cu pulbere, Cal. Sper să îi poţi face faţă.
Caledon Hockley: Ei bine, poate că ar trebui să îi cenzurez lecturile de acum încolo, nu-i aşa, doamnă Brown?
J. Bruce Ismay: Freud? Cine este Freud? E un pasager?

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu trăieşte cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducţie. De fapt, oamenii rămân cel mai adesea acolo unde specia îi aşază: în anonimatul vieţii (în "bancul de heringi", despre care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăieşte după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu toţii din clipa în care venim pe lume şi tot acolo rămânem, cei mai mulţi dintre noi, până la sfârşit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mână, să ne scoată de pe drumul mare al vieţii şi "să ne ducă de o parte", de acea parte în care ni se dă şansa să ne regăsim cu viaţa noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont prorpiu. Prima concluzie a acestui studiu este: vai de cei care nu au apucat niciodată să fie seduşi! Iar dacă este aşa, apare imediat întrebarea: Unde ne sunt seducătorii?

Gabriel Liiceanu în Despre seducţie (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

am aşezat în suflet o rană
să plângă
în mersul firesc al materiei către nicăieri
cu trudă, cu migală...
uneori ascundeam gânduri sub preşul timpului
să nu murdăresc anotimpurile
hainele erau murdare de griji
le ascunsesem de mult în suflet, să nu ţipe
apoi le-am aruncat în noroiul milenar
gol de idei am plecat către mine
să caut răspunsuri
era rece în noaptea aceea
m-am învelit cu tăcerea
să nu mă ajungă întrebările
în jur ape tulburi
scările atârnau haotic pe treptele cerului
cu ochii orbi de lumină străbăteam zările, căutând depărtările
pe urme se scurgeau alte urme
ale unor veniri prin tăiate plecări
de teama ploilor trecute în tărâmul timpului

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie cu maci

izgoniţi din lan macii ard şi se scutură pe asfalt
într-un paradis arid şi secetos fără nici un râu
un fur a băut în întregime apele
să rămână numai otrava şi exilul spre cer
şi pălăvrăgelile despre fericire

ca să-l pipăi cu mâinile sfârşitul e coborât în stradă

predicatorii morţii tac nu mai amintesc de moarte
nu umblă cu flacăra aprinsă în mână li s-ar stinge
cuvintele lor ar suna un amestec greţos de salive
hrană pentru cancerul timpului de neadevăruri

macii au fost izgoniţi din lan
înăbuşiţi de junglă
n-au apucat să viseze să fie mântuiţi
avuseseră de trăit bucuria tinereţii doar o vară
Dumnezeu însuşi e tulburat şi descumpănit
de ce atâta exil şi izgonire de pe pământ
de ce atâta plânset al celor ce-şi strigă disperaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scena-i gata

păcat doar că eşti mort

viaţa asta e o scenă şi noi toţi suntem actori, sau cel puţin aşa se spune
dar viaţa e plină de clişee şi de cuvinte înălţătoare ce rod asemeni hamului
încât te întrebi, ultima lacrimă cărui vis neîmplinit o oferi

sunt grădini misterioase, ignorate pentru că nu au programul afişat
cuvintele emigrează în cuşti şi trag obloanele dar pentru că nici aşa nu scapă
intră în greva foamei. tac. oricum nu are cine să le mai audă în această cacofonie

viaţa îţi da câteva palme la început, te îmbăiază, şi te parfumează la final
fără să-i pese dacă ai apucat să-ţi înveţi rolul sau nu, ea trage cortina şi pleacă
are alte cuvinte de legănat. alte nume de potrivit. alte roluri de dat

hei tu! hai în scenă... numai ai grijă că sufleorul... ne-a părăsit

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

M-a muşcat poezia, m-a muşcat,
Nici n-am cârtit când m-a apucat,
Cu colţii ei, cu fildeşii curbaţi,
M-a smuls cu grijă de lângă confraţi,
Acum mai ronţăie la mine, mai mănâncă,
Din carnea nepătrunsă, încă.
Sunt totul numai sânge, sunt o rană,
Mă soarbe poezia dintr-o cană!
Şi eu mă mistui între două sfere,
Între odihnă şi între neputere,
C-aş vrea din gura ei să mă preling,
Puţin din vâlvătaie ca să sting,
Să ardă mai încet, să rumege cu grijă,
Să nu mă lase pradă la vreo schijă!
Dar e-n zadar, în colţii ei mă duce...
Direct către odihnă pe o cruce
Şi-mi bate cuie-n talpă şi în mâini...
E dulce poezia ca miezul unei pâini
Şi-o las aşa, să facă ce-i convine,
Că-n gura ei, eu nu mai ştiu de mine!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfuzii de iubire

Toamna îşi arata petalele de sânge,
De frunze prin ogradă ca un mare preş,
Vântul le înalţă, le-alungă, le adună,
Niciodată în muncă nu dă greş.

Transfuzii colorate cerute de pământ
Trâmbiţează iarna care stă să vină,
Sufletul în mine aprinde-o lumânare
Aşteptând iubiri din floarea ta senină.

Ne-or dezgheţa în cântec păsări călătoare
Când ghioceii vieţii se-ndesesc în păr,
Mă las sub luna plină la pieptul tău cu dor,
Transfuzii de iubire să-mi faci gustând un măr.

Branula, n-o schimbăm, de alt măr îmi pui
În gura existenţei, să mă trezeşti la viaţă,
După ce mă saturi de transfuzii multe
Îmi şopteşti: când pleci, e dimineaţă?!

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!