eternitate. din

Şi fără motiv

Şi
Fără motiv
Încep să zburd ca un copil.

Şi
Fără motiv
Mă transform într-o frunză
Care este ridicată atât de sus
Încât sărut gura Soarelui
Şi mă topesc.

Şi
Fără motiv
O mie de păsărele
Îmi aleg creştetul capului pentru a ţine o conferinţă,
Unde îşi trec una alteia
Paharele cu vin
Şi partiturile cântecelor sălbatice.

Şi

[...] Citeşte tot

poezie de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artista din mine

Artista din mine priveşte mirată,
Sperând ca ea moartea-i o scenă trucată,
Că însăşi doar scena piere în sine,
Cât ea mai repetă, să-i iasă mai bine

Viaţa, aceea ce-i e hărăzită,
Clipită ce vine şi fuge grăbită,
În acte ce toate-n limbaje străine,
Aşteaptă fatal să se lase cortine.

Premiere-i rămân uitate-n trecut,
Actul doi îl începe cu sufletul mut
Şi repetă, repetă celulele toate,
A lor propagare-n eternitate,

De parc-ar conta cât durează stagiunea,
Înainte şi după numai genunea
Fiind... Dar artistul, artistul creează,
Repetă zâmbind, jucând că visează.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmele paşilor

Urmele paşilor pe nisipul fără stâncă
sunt şterse de o apă mai puţin adâncă,
ascuns printre valuri urmele lor le privesc,
au trecut doi tineri care parcă se iubesc.

Urme de paşi pe trotuare asfaltate,
lângă reclamele bezmetic luminate,
par afişe de voluptate dezintegrată,
rătăcite puhoaie în ploaia întristată.

În neaua albă a copilăriei mele
văd paşii mamei încă oglindiţi în stele,
păstraţi pe oda lacrimilor risipite
la umbra teiului cu frunze adormite.

Simfonia paşilor pe cărări de munte,
tăvălind mireasma dorinţelor mărunte,
are acordul rugăciunii puse în destin
şi-aduce eternitate şi zâmbet în suspin.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Nu ştiu pentru cine aş putea să mai spun
Că bântuie prostia cu puteri de taifun.
Degeaba înotăm triste epave pe lac,
Cinic şi mândrii sfidăm al salvării colac.

Nu ştiu cum mai perceptibil şi-adânc să pătrund
Cu lacrimi româneşti-n cerul nostru profund,
Ce scuze şi fapte aş putea din larg s-adun
Pentru iertare, cerului gol să îi propun.

De sus aş desprinde cea mai eternă stea
A cărui vârstă e în România mea,
Despre oamenii uitaţi aş vrea să îi cânt,
Despre perversitatea impusă pe Pământ,

Ori absurdul din epuizante aşteptări,
Ca şi entuziasmul flagrantelor erori.
Rugăciunile -s prea vechi cu puţine verbe
Iar Iadul de azi în smoală nouă ne fierbe.

poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fruntea toamnei acesteia

Fruntea toamnei acesteia
E încărcată de rugi
Ca zidul de nişte liane
Călătoare spre transcendent.
M-am familiarizat cu tristeşea,
Cu apatia şi lacrima...
Frunze de chihlimbar
Au căzut peste sufletul meu -
Un apus sângeriu
Purtând amintirea jadului.
RAmuri frânte se agaţă în agonie
De braţele mele...
Caută legătura cu viaţa,
Legenda râului fără sfârşit -
Eternitate şi moarte.
Vântul îmi răvăşeşte părul
Şi gândurile.
Frigul muşcă din mine
Ca dintr-un măr copt parţial.
Sunt vulcan şi amnar...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, tot mai departe

Ştiu
sau cred că ştiu,
tu
însă
o ştii.

Departe,
tot mai departe
pe câmpul nemărginit,
tu singur,
prea singur.

Toate te-aşteaptă,
toate înfloresc doar pentru tine,
cât timp exişti,
cât timp eşti tu,
cel ce respiri viaţa.

Departe,
tot mai departe,

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul m-a minţit!

Am să te cânt prin muzicale versuri,
Cum nu am reuşit să te-nţeleg...
A ta eternitate mă irită,
Pentru că mi te-ai dat fără s-aleg.

M-ai păcălit şi nu mi-ai dat poveţe,
Te-ai prezentat în înţelept şi-ai fost farsor...
Foc în aparenţă, dar înăuntru rece
Ucizi clipele de care-atât mi-e dor...!

Mă caută uitarea să-mi dea un anestezic,
Aş vrea să cumpăr timpul ce-a trecut...
O uşă mă aruncă afară din calvarul
Plin în giuvaiere doar de împrumut.

Prieten te-am dorit al inimii mele,
Măreţ şi strălucit te-am crezut în toate...
Eşti doar o minciuna, iluzii de otravă,
Viaţa lângă tine, este de fapt moarte!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

(eventualitatea atelierului)

Clipa e o femeie de stradă şi Timpul e peşte,
Eternitate cuprinde neclintirea de seamăn...

unii or zice că ţin doar truisme în perna albă de insomnii
şi-n hârtie duc baliverne feţilor ce-n mâine
or lăcrima poate-n vorbele mele privirea

Clipa e o curvă plătită uneori în aurul de lumină,
din ea se nasc fiori de grădină, a floare
din flori emoţii cât îi ajunge pleoapei să se aşeze pe văz
ridicându-se iute să şoptească ochiul spre zare

tu ştii toate acestea, cititorule din sevrajul de sânge de Clipă,
erotic drog al veşniciei în spaţii umane,

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Cronos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

tristeţea ştie multe versuri din cartea vieţii
compune poeme surde
la lumina de sare
şi topeşte în flăcări
fericirea stropilor de ploaie
de pe obraz

conturul umbrei mele rămâne ca un vis eterat
adormit în eternitate
e-aşa de lungă moartea
încât nici timpul ce-a trecut pe-aici
nu-ţi ajunge să o măsori
până la capăt

poate noi suntem nişte vise
în gol vânătorii străpunşi de gloanţele vremii
îşi numără răsuflările precum copiii
când îşi numără monedele din puşculiţă
dezamăgire - respiraţia te doare până la ultimul atom
monedele sunt doar nasturi vechi ancoraţi în rugină

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aur şi argint

Sunt într-un vis, pe-un ţărm de mare
Şi ziua-mi cere voie să adoarmă,
Văd valurile-n patul lor de sare,
Cum împăcate, coamele îşi sfarmă.

Acum magia-ncepe cu-n blestem
Ce de-o eternitate se repetă,
Când în apusuri, raze aurite gem,
Alte de-argint în urma lor regretă.

Şi soarele, în adormirea grea,
Simte în pieptul lui furtuna,
Ce disperat o lasă-n urma sa,
Când, resemnată, se trezeşte luna.

Acesta-i ciclul nemuririi lor,
Ce are rădăcini neamplinite,
Între destine scrise în decor,
De nemiloase lacrimi adormite.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Trifu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!