Poezii despre citatul zilei de duminica, pagina 25
Eu știu...
Eu știu că ești acolo, undeva
Visezi și tu, mai bună viața ta:
Pe frunte sărutarea să imi dai
Și-alături, suflete, să -mi stai!
Adorm, cu perna-n brațe, uneori
Pe ea în zorii zilei, lacrimi-flori
Din visul ce în noapte ai trimis
Să-mi fie-alean, un tandru vis.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urcă rechinul
pe apa sâmbetei spre duminică
cu zâmbet ghiduș se uită
la orășenii aruncați pe plaja
pietruită sub iarba crescută fără noimă
peștele mic fuge de peștele mare
se aventurează pe un braț al râului
smuls din munte cu firicele de apă verde
aproape blocat în conuri de brad
este smuls din amorțire de clopotele
trase până te surzesc de clopotarii
cu urechile ceruite care se prefac
în fluture mai mult viu colorat
decât mort în soarele apărut brusc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În valea îmbrăcată-n primavară
O toacă a spart tăcerea verde
În valea îmbrăcată-n primăvară!
Clopotele-au început să bată
Și fulgi de păpădii se-mprăștiară.
Cetatea soarelui e-nchisă azi
Și mă împiedic de-ntuneric straniu,
Lumina e doar dincolo de gard,
Și nu îmi va-nflori curând geraniu'.
S-aud voci cântând în strană iar,
Cum auzeam duminica trecută
Și câțiva pași târând pe trotuar
Bastonul bătrâneții cea urată!
Mă rog, azi, prin șipcile din gard
S-ating o rază cu parfum de nard,
sonet de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele poem diamant
Acesta-i
astrul zilei
cel care încălzește
totul pe această planetă
și care alungă întunericul nocturn
însuflețind totul în jur
cu razele sale
aducătoare de
viață.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
À perte de vue
À perte de vue
Se-ntinde marea
Pân' departe în infinit
À perte de vue
Nisipul plajei
Pe cerul zilei arde cumplit
À perte de vue
Sunt numai nimfe
Albe ca laptele ce-a clocotit
À perte de vue
Noi doi în valuri
Îngeri sau demoni ne-am nemurit!
poezie de Ioan Lila (7 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crepuscul
Suspin de vreme
ce naste regrete...
Nepasarea trece,
vindecand urmele zilei ce moare,
in apus de fiinta
sangerand a seara.
Talpa fierbinte
a nerostirii
apasa nisipul albastru
al cimitirelor de ganduri.
Si-n urma-i,
pauza de a fi.
poezie de Sinziana Hliboceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acord final
A zilei licăriri nu se mai țin
Ardoarea patimilor ce a fost s-a dus,
Vărsatu-sa al bucuriei vin,
Iar inima îmi plânge spre apus
După junețea sărbătorilor cascade,
Ce-n întuneric lin se pierde mută,
Asemeni umbrei, frunza veștejită cade
Pe-un părăsit mormânt de toamnă slută.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Pe albumul D-rei Fr.Gr.
Faptul zilei, fur de stele,
Le adună, și cu ele
Face-un soare luminos
Și-l azvârle-n cer voios.
Soarta mea de mi-aș alege,
N-aș fi soare, n-aș fi rege
Dar m-aș face fur de stele,
Ca să te adun cu ele.
poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cartea "Concert in lunca. Pasteluri" de Vasile Alecsandri este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
Căderea
în dimineața ieșită din vid
ne-am căutat urmele pierdute.
cireșele roz au devenit roșii
și am ieșit din dragoste într-o culoare tăcută.
noaptea și-a lichidat zorii în altă parte,
un nor a dispărut.
mi s-a părut o altă duminică așezată
aproape de timpul meu circular
cu cicatrici nevindecate și veșnicii ascunse.
căderea între cuvinte m-agață de cer
și scriu pe talazuri de gând cu pași înapoi și lună târzie
și tu nu exiști sau poate că ești
ascuns într-o filă de carte.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem numai al tău
Știi, mâinile mele te cuprind ca pe o rugăciune
ce așteaptă înălțarea,
te ating cu blândețea unui curcubeu
apărut din coastele lui Iisus...
Te port în ochi ca pe o duminică
cu ferestre de iarbă înaltă,
mă privesc într-o oglindă de cer
și îmbrac cămașa ta de mire
în care ți-au rămas bătăile inimii,
luminându-mă atât de frumos.
Ah, ce cântec de mierlă trece prin mine,
îmi râd macii de sub pleoapele timpului;
știu că voi ajunge
așchii de ploaie într-un poem
numai al tau...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!