citatul+zilei+de+duminica

Deconectare

Nici nu ştiu dacă
umbra pe care o port
îmi aparţine
dau bună-ziua aşa
în treacăt
fără niciun chef
îmi dau umbra de o parte
şi mă uit înspre apus
printre crăpăturile cerului
nu se mai vede nimic
posibil să fiu deconectat
de la treburile zilei

poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plouă

Şi plouă iar astăzi Doamne, efervescent, peste România,
să se răcorească de arşiţă muntele, dealul şi câmpia.
Muguri noi să dea peste tot, să rodească bine via.
Şi recoltele să fie bogate în livezi si pe toată întinsă glia.
Copil fiind ce ne plăcea să ne jucăm cu lutul ud, ce mare bucuria.
Duminica la hora mare, cum le sălta fetelor, ia!
Acum ce mult am progresat în ale ştiinţei, ce mare e mândria!
Binecuvântate tărâmuri de mulţi râvnite, aceasta ne e patria!

poezie de Gabriela-Maria Ionescu‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umilinţe

Umilinţa zilei
din cuvinte oarbe
scoate sunete rebele
ale unor ambiţii văduve
aducând un amestec
de ţipete informe.
Pe grumazul nămeţilor
din jungla sufletului,
apar cimitire de iluzii,
ce ascund sala de osândă
a viitorului.

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invazie

străbat pasajul de nord
distanţele sunt mai scurte
pe sub pământ

în plan secundar
deschid jurnalul zilei
la pagina 35 zgârii
hieroglife

o fugă nebună
câteva nedumeriri
o invazie de pisici
siberiene

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe albumul d-rei Fr.Gr

Faptul zilei, fur de stele,
Le adună, şi cu ele
Face-un soare luminos
Şi-l azvârle-n cer voios.

Soarta mea de mi-aş alege,
N-aş fi soare, n-aş fi rege
Dar m-aş face fur de stele,
Ca să te adun cu ele.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc până la ultima

ţigară fără filtru cu tutun mai iute
o ţin în secret de multe duminici
vreau s-o fumez în timp
ce te mai iubesc cu disperare
fumul amăgirilor se duce direct
la inimă duminica când ne plouă
sufletul plin de amărăciune

te iubesc până la filtru când schimb
pachetul aşezat între noi doi
ne atingem discret cu degetele
îngălbenite de la nicotina trasă
direct pe piele prin orice mijloace

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fermecătoare, fermecată,
Visând în miezul zilei ştime,
Dormind mă vede lumea toată,
Dar somnoroasă nimeni, nime.

Cum vise mi se tot perindă
În faţă, ziua, uniform,
Cum noaptea lenea mă colindă,
Nu dorm... Sunt umbră suferindă
Peste prietenii ce dorm.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (30 mai 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o secundă

Sunt un fir de praf
Ridicat de pasul sorţii în grabă,
Sunt un vierme
Care priveşte lumea prin gaura unui măr,
Sunt un licur
Zărit din adâncitura unei caverne,
Sunt un ol
Ce se sparge în colorit de emoţii,
Sunt un strop
Pierdut într-un ocean de vise,
Sunt niscaiva vorbe
Ce-aşteaptă universul să le-asculte,
Sunt o groapă
Săpată pentru a o umple cu amintiri,
Sunt un pervaz
Pe care stă cu coatele gândul,
Sunt ca o glumă
Aruncată în mijlocul slujbei de duminică...

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere

Am să te caut într-o noapte sau într-o zi,
al cărui an?, din curiozitate,
ca să-ţi văd mobila stil Naopleon
şi cărţile in teanc necitite.
***
Într-o toamnă sau într-o iarnă a altui an
am să vin pe furiş ca să-ţi văd iubita,
pură curiozitate feminină,
iubita imi va spune multe
pentru că e tot femeie
***
Şi în altă zi, probabil joi,
am să-ţi răscolesc gândurile
ca să-ţi aflu aşteptările.
***
Iar în noaptea de sâmbătă spre duminică,
a cărui an?,
voi veni eu, cea de acum,
aducând o crenguţă de dor-nverzit.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiect de vacanţă

Ce-ar fi dac-aş pleca la munte-n vară
Şi nu la mare că mă doare-n splină,
Am fost anul trecut ultima oară
Şi-ncă mai am cinci rate la benzină ;

Cam de un an, decând posed maşină,
Din colţ iau zilnic, dis de dimineaţă
Tramvaiu,-ntre salariu şi chenzină
S-ajung măcar duminica în piaţă ;

De-abia mai pot să văd în ochi verdeaţă
Că de îmi luam atuncea bicicletă
De stres nu ajungeam să am mătreaţă
Aveam în schimb benzină în brichetă,

Aşa că o voi pune la vânzare,
De-un an n-am mai fumat nicio ţigare.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!