banii nu pot cumpara saracia.

Investiţie în fals

Nu ştiu cum te-aş iubi aşa schimbată,
prelucrată în cabinete,
este prea mult pentru mine
care nu-mi pot trăda simţurile.

Peste tot ai adăugat câte ceva sintetic
mă îndoiesc de frumuseţea artificială
şi rămân fidel cu idealul natural.

Mă caut în zidirea lui Dumnnezeu,
în creaţia sa de unicitate şi echilibru,
mă supăr numai când nu sunt în stare
să mă ridic la aspiraţia dorită.

Nu cred să pot investi în fals,
am libertatea depline-i înţelegeri,
dar nu-mi pot obişnui mâinile
cu absenţa plăcerii
şi rămâi o depărtare de care mă despart
uitat sub roţile vremii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

să fiu tot ceea ce pot fi
tot ceea ce sunt eu
şi să fac tot ce pot să fac
să fiu autentic
nu risc nimic
nu-mi pasă de părerea celor
lalţi pot fi de altă părere
o să fiu ceea ce-mi propun
un îndrăgostit
cu dorinţe pătimaşe
dorinţe mari şi voinţă slabă
vreau să fiu tot ceea ce
sunt eu
şi să fac ce vreau eu să fac

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un pirat

Sunt un pirat în ierburile moi ca nişte pături –
Nu v-apropiaţi de mine, nu-mi treceţi pe alături;
Sunt un pirat pus pe rele şi-îndrăzneţ, se ştie,
Care strânge aurul florilor de păpădie
Şi-l îngrămădeşte-n corăbiile lui, o mie.

Sunt un pirat – străluceşte ca o stea
Aurul pe care-l ţin în mâna mea;
Îţi voi cumpăra conac şi-ogoare,
Şi-un castel de-argint sclipind în soare
Cu comoara strânsă, pusă la păstrare.

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mii de ani aceleaşi

De mii de ani aceleaşi,
Înfipte-n locul lor,
Stau stelele pe boltă
Privindu-ne cu dor.

Vorbesc o limbă rară,
Frumoasă şi bogată,
Ce nu pot filologii
S-o-nveţe niciodată.

Dar eu am învăţat-o
Şi n-o mai pot uita,
Gramatica, iubito,
Mi-a fost făptura ta.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu şi Scaraoschi

Cândva, Dumnezeu a coborât pe pământ şi s-a întâlnit cu Scaraoschi. Văzându-l, Dumnezeu l-a întrebat mirat:
-Ce cauţi tu printre muritorii mei, măi Scaraoschi?
-Nu Doamne. Eu nu sunt printre ei. Printre muritori mi-am trimis supuşii.
-Bine, bine. Dar locul tău este în iad. Ce cauţi pe pământ?
-Îmi urmăresc supuşii să văd dacă îmi îndeplinesc poruncile.
-Şi ce porunci le-ai dat?
-Să-i găsească pe proşti, să-i selecteze şi să-i aducă la mine.
-Măi Michiduţă, dar muritorii mei nu sunt proşti. Când i-am creat, am dat la fiecare câte un pumn de inteligenţă să o semene şi să-i culeagă roadele. Cândva, i-am privit din cer şi am văzut că "sămânţa" a rodit.
-Da Doamne, dar aici pe pământ, din când în când este secetă şi unii dintre ei vând pumnul de inteligenţă să facă bani.
-Or fi şi ei neajutoraţi, măi Michiduţă.
-Ba nu Doamne. Au bani destui, dar... ştiţi cum e. Banii lor ne fac cu ochiul.
-De fapt, am auzit eu ceva în legătură cu banii lor şi cu voi...
-Aşa este Doamne. Chiar ei, muritorii spun că banul lor este ochiul nostru. Prin urmare, banii lor ne aparţin. Trebuie să-i recuperăm.
Astfel de porunci am da supuşilor şi vreau să văd dacă ei le îndeplinesc.
De unde se vede că într-adevăr; "banul este ochiul dracului".

poezie de Dumitru Delcă (10 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii care au făcut averi cumpără pământ în draci, pretextând că vor să devină fermieri

Tot minţiţi şi înşelaţi,
Sărăciţi şi-nfometaţi,
Azi ţăranii-şi dau cocioaba
Şi pământul pe degeaba.

Iar cei ce-au făcut averi
Vor să fie moşieri
Şi promit să investeasă
În 'cultura românească.

Însă mulţi sunt şarlatani
Care numai spală bani;
Cum i-au strâns, de-ai întreba,
Câţi crezi c-ar putea proba?...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (28 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut un vis

E prima noapte când plâng real,
e prima noapte de coşmar.
Nu mai pot spune nimic,
tot ce am clădit s-a prăbuşit
nu mai pot repara....
Şi nici de la capăt
nu o mai pot lua.
Am avut un vis
şi nu s-a îndeplinit,
puterile mi s-au sfârşit.
Un cuvânt care poate schimba totul.
Un cuvânt care poate aduce potopul.
Să plângi sau să râzi.
Un cuvânt care schimbă viaţa,
distruge-l te rog dimineaţa.

poezie de Eugenia Calancea (7 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde textul se-ncheie

sufeream mereu pentru plăcerea viitoare
sălta şi cobora
întorcându-se în teaca ei ascunsă
părăsea calea
unde murmurul râului medita sub stele
privea înainte
parcă amintindu-şi
cumpăra o altă poveste
din ombilicul adevărului
o piatră de opal
zvon dulce
pentru felul în care ai ştiut
uşor cu degetele

niciun zeu nu va mai fi deasupra
precum nerăbdarea

umbre
fixate în ancorele lor
umezite şi încurcate

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara mea

Ce ţi-aş face de te-aş prinde,
De te-aş prinde, te voi vinde
Dar tot eu te-aş cumpăra,
Să fii tu comoara mea!

Iubită-mi vei fi ani de zile,
Vom merge la Rio şi în Chile,
Departe de lumea asta rea,
Să fii tu comoara mea!

Noi mereu dragoste am face,
La cât am stat eu pe ace,
Şi-am râvnit la tine, stea,
Să fii tu comoara mea!

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi... Iuda...

Mi-ai fost alături când aveam depresii
Şi-atunci, din răsputeri, te străduiai,
Glumind, bârfind, împărtăşind impresii,
Pe chipul trist, un zâmbet să-mi redai.

Alături, tu cu mine, eu cu tine,
Luptam ne-nfricoşaţi pe baricade,
Lovind cu biciu-n unele bovine
Şi-n toţi acei cu capul sub broboade.

Ţi-am fost mereu alături, dar, în fine,
Am constatat că ştii frumos să minţi
Şi că te poate cumpăra oricine,
Pe-un strop de miere şi pe trei arginţi

poezie de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!