banii nu pot cumpara saracia.

Eternul vis

Soarele răsare-n ciuda mea,
Vrea să văd că nu eşti lângă mine
Şi că doar în vis te pot avea.
Ochii mei nu se mai pot abţine...

Şi se pun pe plâns în pernă,
Fiecare strâns închis,
Că nu-i dragostea eternă
Pe pământ, decât în vis.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea nu e în bani măsurată
E un lucru sfânt, extrem de rar
Şi nu va putea fi cumpărată
Niciodată cu banii din buzunar.

Iubirea-i în inimi, trăieşte-n noi
Ne-aduce bucurie pe faţă,
Nu se-mparte la unul, ci la doi
Ne luminează-ntreaga viaţă!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (14 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pentru tine

Pentru tine ce-i mai scump în lume
Aş cumpăra la orice preţ,
Fericirea mea n-ar avea nume
Şi totul mi-ar părea măreţ.

Iar tu surâzând în lumina-nserării
Timidă nu ştiu din ce motiv,
Curând poate o să mă dai uitării
Şi totuşi mi-ar părea splendid.

Dar nu uita că undeva
O inimă bate pentru tine
Cuprinsă de un dor, de ceva
Sau poate de visări senine.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativism

cineva mă întreabă de ce tac
cineva mă forţează să vorbesc
nu pot rosti cuvine care s-au mai spus
nu pot să spun ce alţii nu-nţeleg
nu au cum să vadă să audă
ce ştiu numai eu
decartes spunea
că simţurile denaturează viaţa
când nu voi mai simţi
am să vorbesc

poezie de Adina Velcea (11 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebui...

trebui să mai trec înc-un cerc de infern
printre-atâtea trecute pe drumul intern
ca să pot înţelege mai clar ca oricând
cât de singur mai sunt între cer şi pământ

trebui să mai smulg înc-o floare din vis
şi s-o-ntorc înapoi într-o glastră -abis
ca să pot înţelege -n ce mlaştină zac
cât de singur mai sunt fără iarbă de leac

trebui să mai calc şi pe propriu amor
şi pe vagi amintiri, presărate cu dor
ca să pot înţelege-ntr-o pripă de eu
cât de singur mai sunt în târziu şi mereu...

poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum vezi

Despinsă din mirifice poeme,
Mai fină ca uleiul de măsline,
Iubita mea, când se sfârşiră banii,
Se-ntoarse, precum vezi, din nou la tine.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este rândul meu

am uitat să zbor, aripile mi-au fost lipite
pe-o uşă
scria mare şi neciteţ, intrare interzisă
cuvinte mâzgălite, neglijent
ultima literă însă, zâmbea cu buzele vopsite-n roşu

dincolo se zbiera, eşti o târfă
eu am trei doctorate şi un masterat
o bufnitură
un idivid gâfăind ieşi din lift
ducea din greu două sacoşe, burduşite

asteptaţi aici vă rog, la domnul ministru?
ochi îi erau umflaţi
Nu, ascult doar... Eu sunt nevasta!
atunci vă pot da dumneavoastră nişte bani
nu mult, două milioane?

uşa se dechise şi brusc, un trup, jumătate gol
trecu cu viteză de accelerat

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot s-adorm, văpaia s-o alin

Nu pot s-adorm, văpaia s-o alin,
Când luna-n ochii dânsei se topeşte,
şi-n părul său o stea se adânceşte
Ca o vioară lină şi hidoasă.

Nu pot s-adorm zburdalnic prin venin,
Când ochii ei topiţi n-au mai rămas
Iar zulfufii nopţii au făcut popas
Într-o grădină vânătă şi arsă.

Şi-n acest cămin - parc-o ruină -
Sunt flăcări până-n cerul spulberat,
Şi tu, roşcato; nu ai fost de vină
Că-n abisul tău, s-adorm, eu am uitat...

poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când...

De când am inima chirnavă
Sunt trist şi mă trezesc plângând,
Căci nu mai pot să-ntind o avă
Ce putrezeşte în cui... stând!

Privesc cu jind la prostovolul
Ce nu mai pot să-l mânuiesc
Şi simt că mi s-a-ncheiat rolul...
Azi, doar, din amintiri trăiesc!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi tăcerea

Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ţi pot şterge lacrimile şi gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine şi toate visele mele.

Aş vrea, să-ţi binecuvântez tăcerea
atunci când simţi ca sufletul îţi moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ţi şterg tristeţea cu a mea candoare.

Aş vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezăşie în sufletul meu,
să te înalţ şi ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.

poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!