Toate rezultatele despre +nu +pot +sa +dorm, pagina 25
Nu sunt ca alții
Eu de probleme am scăpat,
De supăr pe a mea păpușă,
Nu mă ascund fricos sub pat,
Ci dorm pe preșul de la ușă.
epigramă de Paul Constantin (23 august 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nevasta-i profesoară
La întrebările ce-mi pune,
Când dorm cu dânsa în iatac,
Găsesc răspunsuri foarte bune,
Dar ele tot n-o satisfac.
epigramă de Ion Ciobanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoepitaf
La loc de veșnică odihnă
Dorm somn adânc în neființă;
Doar spiritiștii nu-mi dau tihnă:
Mă cheamă noapte la ședință!
epitaf epigramatic de Nicolae Ghițescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Credeam că dorm în brațele adoratei,
Greu a fost când m-am trezit. Iluzii.
Nu dezmierzi fata când stai departe.
Navigatorule, roag-o să nu te uite.
poezie de Florica Ghigeanu din Catrene, Volumul I
Adăugat de Florica Ghigeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care dorm sub pământ
Cei care dorm sub pământ
au un simț asemănător cu al păsărilor călătoare.
Dispăruți, ei dorm cu pantofii în picioare,
gata să se ridice și să se îndrepte
spre toți insomniacii desculți,
rozalii și dispensabili din cele patru zări,
cei care și-au lustruit și pregătit deja
ultima lor pereche de-încălțări.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele
Soarele e obosit
și eu aș vrea să dorm în ochii tăi,
în pântecul tău,
ca un prunc,
dar mi-e frică de întuneric,
mi-ai spus,
cu capul înclinat pe pernă.
Pântecul meu vrea să-ți vorbească,
ascultă tainele lunii,
mi-ai spus.
Vreau să dorm pe lună,
dar nu mai e loc pentru tine...
Și tu ai cules stele de aur
pentru a le lipi pe o foaie albă
cu bandă adezivă.
Mamă, sunt pentru tine,
mi-ai spus.
poezie de Elizabeth Grech (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul a secat
mi-e milă de mine
mi-e silă de toate
aș vrea să mă întorc,
dar nu se mai poate
speranțele arse,
noaptea dorm cu bufnițele din turlă
eu sunt nebunul care se ține de farse
și nopțile urlă
m-ați hrănit cu iluzii
că viața-i frumoasă și oamenii drepți
m-ați împins în pustiu
și acum mă mir singur
că mai sunt viu
râul a secat,
izvorul mai dăinuie oare?
cine le plânge pe cele
care nu mai ajung la mare?
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumuri grele, drumuri albe
Drumuri grele, drumuri albe
cu pași demult uitați
se-aud copite înghețate
de cai înaripați.
Și dacă te-aș întreba
de ce mă lași pe drum,
vei spune că-i noaptea mea
cernită-n amintiri prin fum.
Anii ce cresc peste noi
se scurg în râuri de șoapte,
aș vrea să fii cu mine
în amurgul ce se prinde în noapte.
Drumuri grele, drumuri albe
ce cobor și urcă lin,
zăresc casa părintească
unde vreau să dorm puțin.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi dorm
Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopții
Și de rotundul gol al lunii,
Revoltați...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forțat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...
Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezghețate...
Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salteaua mea
Noapte de noapte și ani mulți la rând practic
Salteaua mi-a fost cel mai sincer și mai bun amic.
Noi ne simțim foarte comfortabil eu și salteaua mea.
Pe margini sunt dealuri mari, iar eu dorm într-o vâlcea.
Dezvăluie clar forma din care vă fac acum vorbire:
Unde-s subțire, ea-i groasă, unde-i groasă, sunt eu subțire.
Contururile ei reflectă pe primul și pe ultimul din mine.
E aproape un mulaj al celui care sunt și mă susține.
Îmi lipsește salteaua mea când sunt plecat de-acasă;
E singurul lucru pe care-am lăsat o amprentă generoasă.
poezie de Richard Willard Armour, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!