umplut

Să nu îmi spui că nu ai iubire şi că asta te necăjeşte atât de tare încât nu mai poţi face nimic altceva. Iubirea doar se OFERĂ. Nu se cere. Ai atâta iubire cât poţi să găseşti în sufletul tău şi dacă nu găseşti, înseamnă că ai rezervoarele goale sau nici măcar nu ştii că iubirea se ţine în rezervoare. Acum ştii. Iar dacă nu simţi iubirea înseamnă că rezervorul gol trebuie umplut. Dar asta e responsabilitatea TA şi a nimănui altcuiva. Vrei să simţi iubirea? Fă acele lucruri care te fac fericit.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pragul veşniciei

lui Alexandar

îngrijesc un vis de fericire cu noi doi
îl feresc de eşecuri şi de ochii plânşi
de vântul turbat, de spaime, de ploi
senzualitate dobândită de la aştri atinşi.

iubesc liniştea noastră de dinainte
când toate mirările au ajuns amintiri
nestematele iubirii le păstrez în minte
lumini diafane strălucind în priviri.

nu am nici un motiv să îmi fie teamă
că iubirea noastră nu va dura o veşnicie
am umplut goluri de gânduri cu agheasmă
fac tot ce trebuie pentru temeinicie.

nu mi-e teamă de moarte este o fantasmă
cred în nemurirea sufletelor cred în căsnicie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Operă poematică

minunea plămădită dintr-un vis stelar
noaptea mă inspiră să cochetez cu versul
sufletul şi inima le-a umplut cu har
la zbucium şi tristeţe să găsesc reversul.

adâncimea iubirii derivă din reală magie
profundă precum marea gătită cu perle
complex universal completat de-o regie
în spectacolul vieţii unde cântă mierle.

fluxul creaţiei mă menţine pe val
porniri pasionale sfârşesc într-un poem
infinitul fericirii mi-e aproape, ideal
cu lumini îngereşti -sculptură pe totem.

ardori afective le transpun scriptural
operă plămădită de un spirit boem.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima ninsoare

A căzut şi cea dintâi zăpadă
Peste sufletele noastre reci
Ce alb se vede lumea într-o spadă
Privirea peste care-ai vrea să-ţi treci!

Genele ni s-au umplut de brumă
Promoroaca ne-a pătruns în păr
Şi dinţii noştri parcă sunt din spumă
Ce s-o topi la primul adevăr.

Pământul parcă nici nu mai respiră
Sub stratul alb de puritate dens
Îşi duce lumea un păcat imens
Şi la iertarea cerului aspiră;
S-a oprit ninsoarea ca la un impas
Aşteptând s-o-ntine primul nostru pas.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburam legaţi

zburam legaţi dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-m născut
în nişte secole de beznă

lăsam în urmă lumi şi astre
neprinse-n nici un catalog
şi timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre

vedeam în toate-un început
ca un ferment de viaţă nouă
de toate lucururile nouă
ni se părea că ne-am umplut

planete noi şi constelaţii
se-nfiripau din câte-un nimb
strălucitor pe care-şi plimb'
secolele filiaţii

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de toamnă

ce tristă e grădina fără flori
şi arbori parcă dârdâie de frig
vântul răvăşeşte cuiburi de cocori
din depărtare primăvara o strig.

pe casă cioara croncăne melodia sumbră
parcă pofteşte la plăcinta cu dovleac
între două lumini eu mă simt o umbră
vreau la melancolie să-i găsesc un leac.

fumurile toamnei au pornit hai hui
la focul din sobe se fac şezători
se-mprăştie prin case arome de gutui
în sufletul meu se strecoară ardori.

scriu romanţa toamnei pe miezul dorului
căci vara m-a umplut cu sublime candori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă...

În orice vreme aş vrea să fiu
Mesagerul iubirii Tale divine,
Să-mpart iubirea celor ce nu ştiu,
Sau n-au auzit vreodată de Tine.

În ziua când Tu m-ai cercetat
Mi-ai umplut viaţa cu-a Ta iubire,
Ajută-mă ca ceea ce Tu mi-ai dat,
Să-mpart, nimic să nu ţin pentru mine.

Şi când cuvintele-mi lipsesc,
Sau nu şi-au locul să exprime,
Aş vrea să pot să Te mărturisesc,
Prin zâmbet şi priviri senine.

Iubirea–Ţi fă să curgă neîncetat,
În mine ca o apă vie, cristalină,
Păzeşte-mă de ispitire şi păcat,
Rămâi în mine, Tu, Iubire sublimă.

poezie de Viorica Graf
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreaga mea viaţă am cerut iubire necondiţionată şi am provocat, puternic de tot, orice om pentru a-i testa limitele: "Cât de mult poţi să mă iubeşti, să mă rabzi şi să mă tolerezi până când îţi vei arăta limita iubirii umane faţă de mine? Hai, arată-mi că eu nu pot să fiu iubit cu adevărat!" Viaţa mi-a arătat că, dacă vrei, poţi să îi dovedeşti şi lui Iisus că nu te iubeşte destul. Că golul din inima ta, sacul fără fund lăsat de o singură rană şi traumă nu poate fi umplut niciodată de către cei din jur. Iubirea începe cu iubirea de sine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vremea, mamă, ca să bat din aripi

E vremea, mamă, ca să bat din aripi
ce-au izvorât încet, din suferinţă
să-ascult de acuma vântul care îmi este tată,
să umblu fără urme în marele văzduh.

De acuma ştiu că orişice-adiere
oricât de mică, ca un bătut de aripi
poate stârni furtuna în inimi neştiute
ce viaţă va renaşte în suflete pierdute.

E vremea, mamă, să las pământului o umbră
ce-acoperă petalele uscate în arşiţa tristeţii
să urc la cer urciorul secat de neiubire
şi să-l cobor cu grijă umplut cu duh de viaţă.

poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de alarmă, cod portocaliu

în pădurea de vise moartea pune capcane
iepuraşi şi căprioare sunt victime uşoare
mistreţi rânesc pământul să caute castane
s-a umplut planeta de făpturi prădătoare.

Doamne să nu m-abandonezi în sălbăticiune
în furtuna nebună arbori îngenunchiază
răpusă de mâhnire rostesc o rugăciune
invoc îngeri şi sfinţi să stea iarăşi de pază.

mă alarmez e cod potocaliu în toată ţara
ploi înverşunate cresc debitul la râuri
grindina frânge flori plânge şi vioara
copaci bătrâni se rup de la fragile brâuri.

moartea e pretutindeni, tremură inimioara
au murit şi stele căzute-n negre găuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!