spirit

Când vine primăvara

încă de copil mă visam un distins
care se impune prin prezenţa de spirit
şi modul de a fi în mijlocul valurilor
ce se grăbesc să răstoarne echilibrul

cei ce mă ascultă nu pentru că mă cunosc
ci pentru că suntem împreună
trăim timpul cu nobleţea înţelegerii
a ideilor care ne animă
şi nu ne lasă obosiţi la umbră

ne despărţim deseori de noi înşine
mergem pe drumuri diferite
şi nu ajungem la capătul visat
dar ne oprim la izvorul fermecat

când vine primăvara
ne trezim ca şi copacii din somn,
şi pornim mai departe în lume

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri căutate, pentru imunitate

Îmi zburdă amintirile prin crengile copilăriei,
Pe pajişti îngălbenite de ochii păpădiei,
Printre buchete de toporaşi sub soare
Şi chiote copilăreşti prin marea cireşilor în floare,
Curtată de zburătoare vesele ciripitoare,
În trena primăverii încântătoare.

Călcând desculţă prin roua bucuriei
Plină de sfinte mărgăritare,
Reascult cântecele greierilor fără chitare,
Când soarele mărinimos mă mângâia pe creştet,
Uimită de nunţile fluturaşilor, flori zburătoare,
Libertate şi răsfăţ, cândva tot sărbătoare.

Azi, te rechem copilărie, comoară cu poveşti,
Spirit minunat pe sfinte altare nefireşti,
Sunt însetată de lumina ta nemuritoare,
Dă imunitate, zilelelor mele trecătoare,
Bătrâneţea îmi dă târcoale
Şi vreau s-o sfidez.

poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spiritul Unirii

e sărbătoare mare între Prut şi Bega
tricolorul flutură în mâinile curate
spiritul românesc e Alfa şi Omega
străbate timpul cu istorii minunate.

tancuri cu tunuri de mare calibru
trec încolonate prin Arcul de Triumf
parada demnităţii este în echilibru
cu puterea dragostei pentru tărâm scump.

mi-e patria vegheată de soldaţi curajoşi
fanfara militară la bucurii dă tonul
ecouri străbat Carpaţii glorioşi
trăiască Unirea! acesta-i dictonul.

marea sărbătoare se simte în piept
ritmuri de paradă se strâng în ecou
romăni se fericesc cu liberul drept
şi glia resimte suflul cel nou.

[...] Citeşte tot

poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anti spirit

Ştiri peste ştiri şi nici un chiştoc de adevăr!
Biserici la fiecare pas şi nici un loc de odihnit spiritul!
Vrei să uiţi totul dar facturile nu îţi permit acest lux.
Vrei să asculţi ceva revigorant
Ceva care să îţi aducă aminte cine eşti şi de unde vii
Dar în tăcere, ce năstruşnic zgomot!
Noroc cu cu Balada lui George Enescu!

Vrei să citeşti ceva de oblojit rănile
Dar toate cărţile geniale sunt scrise de anonimi.

Vrei să îmbrăţişezi ceva percutant ca un pahar de vodcă
Dar toţi oamenii care îţi ies în cale sunt transparenţi!

Vrei să blestemi dar cuvintele ţi se poticnesc în gât.
Vrei să dormi dar te bântuie nenăscutele disperări.
Vrei să te descarci şi tu cuiva
Suflet de la suflet
Dar numai ecrane şi aplicaţii!

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi, Doamne...

Dă-mi, Doamne, dragoste de viaţă,
Să nu–nţeleg greşit adevăratu-i scop,
Că sunt aşa confuză câteaodată,
Şi gânduri pesimiste îmi dau foc.

Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Că printre ei destinul mi-l petrec,
Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
Privind la ai mei semeni,
Cum de viaţă lor şi-a noastră îşi bat joc.

Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care oferă atâta frumuseţe pe pământ,
Şi nu lăsa ca muzica ei verde,
Să nu o înţeleg, să n-o dezmied.

Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
Că-ţi pot cânta în versuri măreţul altruism,
Cu care ai împodobit viaţa şi atâtea lucruri,
Şi dragostea, ce o râvneşte orice muritor.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (februarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunge!

Ajunge, nu vă săturaţi, cu câte guri oare mâncaţi?
Cu care fire existaţi, tumoare între fraţi!
Averi şi case cu nesaţ, agonisit-aţi braţ la braţ,
Românul n-are bani de zaţ şi ghiorlăie din maţ.
Sunteţi ruşine-ntre români, ca muncă, daţi doar din plămâni,
Alunecoşi şi mari hapsâni, vă credeţi drept stăpâni.
Salarii mari şi pensii grase, diurne şi maşini luxoase,
Noi stăm şi tremurăm in case, în nopţile geroase.
Ambiţioşi şi imorali, în muncă sunteţi doar vocali,
Spirit de turmă de şacali, setoşi dar cerebrali.
Ajunge, cât acest popor, să fie pradă lupilor
Ajunşi o coadă de topor, de ţără vânzător?
Ajunge, nu îi mai votaţi, la vot nu vă mai prezentaţi,
În bloc, uniţi ca nişte fraţi, de hoţi voi să scăpaţi!...

pamflet de Nelu Preda
Adăugat de Nelu Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Poezia, Doamnă,-i timp substanţial,
e parfum de crini şi duh de trandafiri,
e atunci când tu, iubito,-mi te desfiri,
într-un mod sublim, solemn, esenţial...

Este-'ntunecare-'ntru senitătate
E-o lumină roz, subtil tremurătoare,
printre mii de fluturi şi printre izvoare,
e când ficţiune când realitate...

Poezia-i cântec printre zvârcoliri
şi un tren ce cară varii sentimente,
doruri potolite, dar şi recurente,
tristeţi şi înfrângeri, dar şi cuceriri.

Poezia-i zâmbet, dar şi remuşcare,
spirit metafizic, transcendenţă lină,
recviem în suflet, cânt de mandolină,
e-o trăire pură şi-o transfigurare...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te îndrăgosti...

Nu te îndrăgosti de o femeie care citeşte, de o femeie care simte prea mult, de o femeie care scrie...
Nu te îndrăgosti de o femeie cultă, plină de vrajă, pasională, nebună.
Nu te îndrăgosti de o femeie care gândeşte, care ştie ea ce ştie şi, mai mult, ştie să zboare; o femeie sigură de ea însăşi.
Nu te îndrăgosti de o femeie care râde sau plânge când face dragoste, care ştie să-şi preschimbe trupul în spirit; şi, cu atât mai puţin, de una care să iubească poezia (ele sunt cele mai periculoase), sau care să stea o jumătate de oră contemplând o pictură şi care să nu ştie să trăiască fără muzică.
Nu te îndrăgosti de o femeie însufleţită, lucidă şi ireverenţioasă.
Să nu-ţi doreşti să te îndrăgosteşti de o asemenea femeie. Pentru că, atunci când te îndrăgosteşti de o femeie ca ea, fie că rămâne cu tine sau nu, fie că te iubeşte sau nu, de la ea, de lângă o asemenea femeie, nu te mai întorci... NICIODATĂ.

poezie de Martha Rivera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcitor

Prin frunze îmbătrânite păşesc
Prin ramuri, prin flori făr' de parfum
Peste ţinutul strămoşesc
Privesc plângând şi-apoi dispar în fum

De-ar şti cei ce-au plecat în alta lume
Că iarăşi pleacă paseri, dispar în zări
Că iar priveşte soarele de după culme
Şi iar pornesc furtunile pe mări.

Dar poate îi înştiinţează îngeri
Şi le oferă-n dar parfumuri de gutui
Să nu piară chinuiţi în veşnicile plângeri
Să nu conteze pe mila nimănui.

Când am murit cădea frunza din codri
Iar paseri plecau lăsându-mă stingher
Îmi amintesc şi-acum cum trecea clipa
Acum sunt spirit şi clipele nu pier.

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog (18 noiembrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsând în urmă ţărmul

Părăsind portul mâlos odată cu mareea naltă,
Marea se deschide-n albastru, imensă şi sărată;
Vergile zvelte înnobilează graţioase velierul
Şi domină cu pânzele lor tot cerul;

Sub catargele susţinând un zbor alb de vele,
Coverta devine decor pentru poveşti cu ştime şi cu iele.
O viaţă nouă-n navă sinuos pătrunde,
La pupa, noi privim cum cârma face legea-n unde,

Simţim nava urcând spre cer, coborând în mare,
Plonjând în apă serenă şi seducătoare.
Tăcută şi iute-alunecă-nainte atrasă ca de-o vrajă;
Orizontul ne-ademeneşte, rotund, în a lui mreajă;

Deasupra oglinzii oceanului s-a ivit, iată,
Un spirit care n-a cunoscut frica niciodată;
Iar cei care o cunosc bine şi iubesc marea
Se simt acasă acolo unde-ncepe zarea.

poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!