michelle rosenberg chemare

Sub diademe de lumini

prin perdele de lumini cerul îl zăresc
luna care veghează cu dragoste mare
mirobolante stele pe creştet strălucesc
ating sufletul meu cu o dulce chemare.

nu cred în pustiu nu cred în bezne
mirifice naturi mereu mă înconjoară
căldura razelor alunecă spre glezne
cu prana cerească - dorita comoară.

sunt ucenicul treaz până noaptea târziu
mi-e dragă servitutea pentru Isus Cristos
mă umple romantismul de poet candriu
îmbătată de lumină de elixirul gustos.

dragă îmi e viaţa cum drag îmi e să scriu
răspândind pentru semeni un spirit sfătos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tulnice de tei înflorit

în miezul de stea din ohii tăi
se aude cântatul reginei nopţii
ca o chemare suavă de îngeri
undeva între două inimi flămânde
se ospătează un ren cu botul roşu
parcă rupt din cine ştie ce întindere albă
unde până şi vulcanii erup imaculat
iar lupii urşii vulpile
chiar şi balenele
refuză culoarea
pe când soriceii dalbi
ronţăie în şoaptă fulgi de nea

între lună şi noi doar un motan alb
poate şi un pic din troia
cât să pară de lemn toţi lipiţanii
iar caleştile colorate de curcubeu
vii precum vrejul dovlecilor fermecaţi
crescuţi din cenuşa poveştilor
ne aşteaptă să visăm lumea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare la biruinţă

În ceasul sfânt de rugăciune
Când pleci genunchiu-ţi la pământ,
Fă glasul tău ca să răsune
În faţa Tronului Preasfânt!

Adu-ţi azi starea pe altarul
Iubitei Sale îndurări
Şi lasă-ţi viaţa ta şi darul
În ceasul sfintei privegheri!

Chiar dacă astăzi încercarea
Te macină ca un ciocan,
Tu nu uita că îndurarea
E tot mai mare, an de an!

Şi an de an se strânge şirul
Acelor mii de luptători
Care cu viaţa plătesc birul
Ca noi să fim biruitori.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorel Puchea din Seminţe de Rai (29 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

GENII DE HÂRTIE

Încearcă unii-n versul alb s-arate
Că naşte-n mintea lor, din Cer, carate
Cu-mbârligate-nşiruiri de vorbe
Ce-aduc pe file-un fel de chioare ciorbe;

Convinşi că chiar din Cer le vine versul
Ei cred că pot albi şi universul
Şi aripa de îngeri cu-ncifrarea
Ce îi stârneşte Cerului mirarea.

Înfioraţi de marea lor chemare,
Vin criticii la masa cu mâncare
Şi cu poeţii-aceştia-ntr-o beţie
Ei genii îi declară pe vecie;

Aşa se nasc de-o vreme "literaţii",
Neînţeleşi măcar nici de confraţii
Ce le ridică-n Ceruri "poezia"
În care ne-mplinită e hârtia!

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

din limba mea ascuţită
veninul aspru şi dulce
mângâie creştetul dracului
aproape de gleznă să-l culce
cu ochii mai trişti ca femeia
ce-ngroapă copiii de prunci

orfan e pământul în care
cu îngerii negri te-arunci

şi cântecul verde se-aude
în papura nopţii subţire
copilul iubirilor crude
mă prinde în horă de iele
când noaptea se numără stele
şi luna adoarme-n privire
cămaşa ţi-e plină de dude
strivite de sânii ei goi
ţăranii îşi caută oi
şi tu...

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletind Raiuri

Dunăre braţ de lacrimă albastru
Spărgând zidul munţilor măiastru!
Plămădind tărâmului iubit prea sfânt
Val cu val, fir cu fir, nou născut, pământ!

Când te puteai întoarce în altă zare
Surdă-mi la a lupului chemare,
Ce acolo unde dacii au domnit!
Inchisă în munte te-a simţit...

Săpând după tine să-ţi nască viaţă,
Dunăre! Respectând sfântă povaţă
a tradiţiei noastre ce învaţă
să laşi-n urmă un pom, fântâniţă...

Pomenindu-l în doine tulburi
Aşezate în mare-n şezătoare
Cu nuferi şi poveşti măiastre
De ostroave-mpletite-n Raiuri...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu se poate să nu mă doară viaţa,!
Doare că exist, doare şi în vis,
Şi când sunt fericit, să nu pierd...
Fericirea şi focul din inima mea!
Doare chiar mângâierea gândului tău,
Trecutul ce mă însoţeşte şi... viitorul,
Pământul şi tot cerul şi... Noi!

Dor cuvintele, mai ales cele nespuse,
Tăcerea, timpul ce nu mai e timp
Doare unde-am ajuns, dor ochii de plâns
Şi obrajii, râul de lacrimi, marea plină de sare!

Doare sărutul pierdut, dorinţa prezentă,
Clipa absentă, TU şi mai... absentă,
Viaţa înainte de... viaţă şi dimineaţa!
Doare că nu există uitare, doare....!

Doare, durerea-i chemare de viaţă
E lupta cu mine, e ziua de mâine,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stropii de ploaie

sunt nume rătăcit
pe un ţărm, nu ştiu care
visare, privire, uitare
în colţuri de mare

stau, printre alge şi scoici
eu, un om fără nume
mai trece un timp, o secundă
eu scrijelesc pereţii de humă

în vale, iarba tresare
verde-crud
miros nud
de flori şi petale

am crescut în gunoaie
păşesc printre stropii de ploaie
în suflet noroaie
noaptea plânge şiroaie

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin şi hazard

Se-nvârte roata vieţii
în ritm năucitor,
iar clipele în goană
se surpă peste noi,
grăbit trecutul pare
desprins din viitor,
măruntele instincte
ne lasă tot mai goi.

Dar vine o chemare
trecută prin destin,
porneşte dinlăuntru
cu-o voce fără glas,
în grabă ne anunţă
un iminent declin,
ce s-ar produce drastic
în acele de ceas.

Opriţi îndată ceasul! –
se-aude undeva...

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi ne chemi...

Şi azi ne chemi la o viaţă
De adevăr neajustat
Să ascultăm a Ta povaţă
Şi s-o-mplinim imediat.

Şi azi ne chemi să dăm de ştire
Că eşti şi Împărat şi Fiu
Şi că a noastră moştenire
E, sus, la Dumnezeul viu.

Şi azi ne chemi la rugăciune
Căci dă putere şi avânt
Să-nvingem orice presiune
Produsă de al lumii vânt.

Şi azi ne chemi să facem bine
Oriunde-am merge şi oricând
Pe drum, prin văi şi pe coline
Stindardul luptei fluturând.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici (11 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!