Poezii despre michelle rosenberg chemare, pagina 23
8 de Cupe (Sonet Tarot)
Îți este greu să pleci, dar n-ai ce face
Ai obosit de-atâta frământare
Renunți la oameni buni, la tot ce-ți place,
Pentru că simți în suflet o chemare.
N-ai cum să știi ce-aduce viitorul
Ești temător, chiar dacă crezi în tine,
Tot ce-ți dorești e să mai schimbi decorul
Și să îți fie zilele senine.
Chiar dacă-i grea, e bună despărțirea,
Căci altfel viața o rutină-ți pare
Și-ajungi să simți din plin nefericirea,
Când ce-a fost bun devine-o închisoare.
Așa că nu uita, când îți schimbi locul
Se schimbă dintr-o dată și norocul.
poezie de Octavian Cocoș (26 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iubire
iubește-mă femeie
o dată. încă o dată
în așternutul duios al iubirii
mi-e dor de sânul tău
să dorm o clipă, o clipă îți cer
iubește-mă femeie ca marea
și lasă-mă să pier pe brațe de dor
în astă lungă noapte
între țipătul iubirii și foșnetul suspinelor
iubește-mă femeie
sub frunze de arțar
un ciob dintr-un suflet curat
îți dau azi în dar
lasă-mă să-ți acopăr trupul fierbinte și gol
cu dulci, suave sărutări
printre cuvinte și șoapte
ești sublimul iubirii, ești dulce visare
ești taină, ești chemare
iubește-mă femeie, în mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars de folk în Calafat
Mă ascund în trupul verii
oscilând ca un pendul
asortat cu disperarea
din adâncul nesătul
de mă-ntorc în înserarea
ce-și înfrânge neputința
se imbraca-n mine zborul
contopindu-l cu neființa
se destramă-n gând uitarea
mistuita-n glasul verii
ce își macina dorința
într-un pact cu verbul serii
pescarus ce-și frânge zborul
în dorința care doare
răstignit pe rugul verii
mă îmbracă în chemare
[...] Citește tot
poezie de Liliana Hinoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima
Sălbatica inimă fu albă în pădure;
O, spaimă-ntunecată
A morții, așa și aurul
Muri în norii gri.
Seară de noiembrie.
La goale porți de abator stăteau
Sărmanele femei grămadă;
În fiecare coș
Intestine și carne putredă cădeau;
Blestemată hrană!
Al nopții porumbel albastru
Nu aducea-mpăcare.
Întunecată chemare de trompetă
Străbătea al ulmilor
Frunziș de aur umed,
O zdrențuită flamură
Fumegând de sânge
Care-n sălbatică depresie
Pândește un bărbat.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Mileniu?! Clipă?!
Mileniu?! Clipă?! Veșnica chemare
Spre mâine, spre sfârșit? Necunoscut!
Un drum ce duce spre o altă zare,
Dar care încă-abia a început...
Neiertător și asimetric, trupul
E gârbovit... Sunt lacrimi prinse-n barbă
Pe-același drum, de generații, timpul,
De-același țel, de nicăieri, ne leagă...
De când ne naștem, graba ne cuprinde
Și alergăm... Când drumul s-o sfârși,
Vom fi decât un piedestal de umbre,
Intrând ca un ecou în veșnicii.
Ce căutăm? Când nimeni nu ne cheamă
Pe drumu-acesta, ce ne-nfricoșează?!
Ne-apropiem cu jale și cu teamă
De noaptea care timpul ni-l veghează.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
la ușa lumii bate
un suflet din zările senine
eu împleteam amurguri cu lacrima nopții
plămădind lumina în numele sorții
sprijineam crucea cu trupul beteag
căutând începutul pe creste aspre de munte
și din înghețul primar s-a născut cuvântul
sub streșini arse de ani
din trupul plăpând făuream o cântare
de veghe pe urmele vieții
renasc în privire la limita nopții
la întretăieri de noi începuturi
în liniștea clipei coboară îngeri mângâind o chemare
un nume din căi nenăscute
mă ating tăceri sângerânde
mă adăp în nemărginire
renasc sfios în pama Ta
tânjind la clipa rugăciunii
spre necuprinsul drum al mântuirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe, departe...
mă cheamă tăcerea clipelor ce mor
de drag, de dor
pe triste versuri plânge o melodie
doar o melodie
adie pe corzi rupte
cheamă depărtările
ce lungi, pustii, sunt zările
privesc înainte pășind peste ape
mi-e sufletul oglindă în valuri înspumate
pe o stâncă golașă, pitică
o rândunică plăpândă și mică
clipește din aripi
să zboare pe mare, în dulce visare
ce reverie
barca alunecă pe ape
în cale, în zare
sirenele cântă, mă cheamă
ce suavă chemare
vâslesc între ape
cu mâna cufundată în gânduri
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mândrie
Agățat de un colț de mare
Stă semeț între zăpezi
Bolțile sunt o chemare
Plecăciune să-i acorzi
E castelul zeului Neptun
Bântuie acum doar stafii
L-a trădat de mult un om nebun
Am să-ți spun de vrei să afli
Au luptat mai marii țării
S-au bătut în tribunale să-l distrugă
El rezistă pasnic valurilor mării
Vor din el doar bani să sugă
Strigă-n hău se zbate-n valuri
Urlă din puteri zeul Neptun
Se va scufunda la maluri
Cazinoul bombardat e ca de tun
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ascultă zborul, ascultă tăcerea...
Ascultă sunetul cuvântului...
și murmură cu el în șoaptă...
E dorul tău sau al meu...
Ecoul a două strigăte, una și aceeași chemare...
împletite undeva înainte de vremuri...
Urmează-i curgerea...
Urmează-ți inima, în ea e singurul adevăr...
Șoaptele ei îți arată calea...
Lumea nu le-aude și chiar dacă le-ar auzi, nu le-nțelege...
Ascultă în tihnă...
Se aude un freamăt arzător...
Visele noastre fac punți între pământ și astre...
Între tine și mine e un fir de lumină,
iar lumina n-are stavile...
își face loc prin orice fisură a zidurilor...
E o punte sprijinită pe nimic altceva, decât pe sufletele noastre...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de ceară cu gheare
zarea senină
e albastră pasăre
cu aripi de lumină
și oameni gheare
ce-o țin de cadavre
de religii rugină
penelor de lumină
cu agheasme de disperare
nedorind să zboare
in a noastră apusă chemare
spre căderea-n întunecare
cu corzi de body jumping, inversare
a elasticitați care
pare cădere
cu aripi spre zare
legat cu funii de ceare
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!