cultura e ceea ce

Spleen scuzabil

Ne-am scufundat planeta în zile-ntunecate...
O, regreta-vom timpul cu întâmplări normale;
Acum par că-s fireşti chiar faptele ciudate
Şi ne-am corupt simţirea slăvind stări imorale.

Tot ce-i demonic, iată - ne-apar-acum în faţă:
Ucideri, ură, groază, psihoze de războaie,
Iar inima ne-o schimbă-ntr-un bulgăre de gheaţă.
Mama natură însăşi devine-o ciumăfaie.

Privesc cu-nfiorare cultura cum decade.
Dezmăţu-i pretutindeni stăpân la el acasă,
Eşafodajul clipei e-mpins şi jalnic cade,
Iar eu cerc să mă apăr ca melcul fără casă.

În nebunia asta, fii farmecul de-o clipă;
Cu ochii tăi de stele, fii marea mea salvare
Şi spulberă-mi coşmarul ce-n juru-mi se-nfiripă,
Căci el ne-anunţă parcă semnalul de plecare!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am făcut catedrală
In suflet
Pentru al tău zâmbet

Si de s-o supăra vreun zeu
Nu mă tem de ei
Sunt un demon derbedeu

Eu ador... nu răstignesc
Ceea ce iubesc..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturii

între liniştea lucrurilor
şi aburii ploii
stă mărturia a tot ceea
ce nu poţi să atingi

şi totuşi în intimitatea lor
toate lucrurile respiră

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea-i premiul... ( grook )

Înţelepciunea-i premiul
pe care-l primeşti, un drept,
atunci când în ceea ce-ai făcut
n-ai fost înţelept.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E scris în gene

"Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt."
şi degetele mele de copil frământau lutul. în van. păpuşile mele crăpau
sfărâmându-se la prima clătinare a credinţei şi la prima boare
iar lacrimile mele adânceau neputinţa şi moartea

apoi degetele mele au prins a desluşi gânduri silabisind
şi zilnic făceam transfuzii sibilinice buchisind
dar cuvintele-şi luau zborul, roi de albine în căutarea sufletului
şi ochii mei se scurgeau tăcuţi în noaptea uitării

Dumnezeu e un Domn al iubirii, al dăruirii, al uitării şi-al iertării
eu nu-s decât un om. ceea ce primesc nu pot dărui, ceea ce-mi doresc nu primesc
memoria mea selectivă mă scoate de pe făgaşul uitării plin de iubire
iar iertarea mea e doar o poveste. un ram desprins, uscat şi aruncat în valuri

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pir (2)

Ceva
vine pe lume nepoftit,
invitând dezordinea, confuzia –

dacă mă urăşti atât de mult,
nu te obosi să-mi dai
un nume: chiar ai nevoie
de încă un cuvânt insultător
în vocabularul tău, de-un alt fel
de a blama
un trib de toate relele?

Amândoi ştim,
când slujeşti
unui singur zeu, ai nevoie
de-un duşman –

nu eu sunt duşmanul.
Sunt doar o scuză
pentru a putea ignora

[...] Citeşte tot

poezie de Louise Glück, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie

Eu sunt
ceea
ce sunt

după care arhangheli
curioşi
încep supravegherea.

poezie de George Oppen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un şeic văzu o desfrânată şi-i spuse:
"Pari sclava vinului şi a dezmăţului" -
iar ea-i dădu răspuns: "Ce par a fi, eu sunt, -
dar tu, învăţătorule, eşti ceea ce pari a fi?"

catren de Omar Khayyam
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sete...

Mi-e sete de viaţă,
de la alfa la omega
versurile, anii şi ritmul cardiac
se întretaie spinos,
de la Ana la Caiafa.

Mi-e sete de somn
şi vise
cu pescăruşi rătăciţi
şi Tatiane şi Clarice.
De Crăciun vom avea zăpadă
şi vom dormi
ca nişte îngeri abia bătătoriţi
în neaua moale
de decembrie.

Demult nu a mai fost
o iarnă blândă
în sufletul meu.

[...] Citeşte tot

poezie de Patricia Lidia
Adăugat de Ioana Dinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Richard Bone

Când am ajuns prima dată la Spoon River
Nu ştiam dacă ceea ce mi se spunea
Era adevărat sau fals.
Îmi aduceau epitaful
Şi stăteau în atelier în timp ce eu lucram
Şi ziceau "Era aşa de blând", "Era aşa de minunat",
"Era cea mai plăcută femeie", "A fost un adevărat creştin".
Eu dăltuiam tot ce doreau,
Fără să ştiu adevărul.
Mai târziu, trăind printre oamenii de aici,
Am aflat cât de departe de realitate
Erau epitafele pe care le comandau pentru a fi engravate.
Dar am continuat să scriu ceea ce eram plătit să scriu
Şi să devin parte mincinoasă a falselor cronici
De pe pietrele funerare,
Cum ar face orice istoric care scrie
Fără să cunoască adevărul
Sau care a fost influenţat să-l mistifice.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!