cultura e ceea ce

Limba...

... spre deosebire de animale,
la OM
nu linge,
avalează
doar ceea ce este de bun gust
şi pune sunete
gândului...
ce altfel ar fi
tăcere eternă.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars Amatoria

Ceea ce sunt gata să ofere singure, benevolent,
Ar vrea mai degrabă să le fie furat de sub fustă.
Le încântă seducerea frustă,
Îndrăzneala vecină cu violul devine compliment.

poezie clasică de Ovidius, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe si plans

E atât de ciudat omule,
că se ivesc în viaţă şi clipe ce te plâng
(înainte de a le plânge tu)
în numele a ceea ce ne dă sens vieţii....
emoţia imaginilor adormite.

poezie de Alina Celia Cumpan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred în oameni

unii cred în ceea ce nu sunt
alţii în ceea ce văd
eu cred în oameni
în cei care
plecaseră demult sau
poate mai devreme
mai cred
în locul din care nu
plec niciodată, copilăria

uneori poate sunt puţin arogant şi egoist
mă gândesc doar la mine şi la acea
aşteptare încordată fără
prieteni vecini
şi neamuri

n-am nimic de ascuns

în oraşul meu plouă
dimineaţa la amiază şi seara şi

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt omul cu chitara

Născut sunt într-o zi de toamnă,
Când frunza toată a veştejit
Să am talent, să fiu iubit,
Cu glasul meu melodiios, să fiu la lume de folos

Iubit am fost, voi fi de toată ţara,
Sentimental cum este maramureşeanul
Iubesc tradiţia şi neamul
V-am încălzit sufletul şi inimioara; sunt omul cu chitara

Îmi cânt durerea peste tot,
Am fost descoperit de un poet, un mare patriot,
Am cântat în vremuri cenzurate,
Când cultura piatră grea era
Umblând prin lume cu cenaclul "Flacăra"

Tot muzica rămâne arma mea,
Spectatorii sunt idoli mei
Şi fie vremea bună, rea
Eu m-am îndrăgostit numai de ea...

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homo Sapiens Futuris

*

Câte dintre sistemele, structurile, hotarele,
câte dintre cutumele, culturile, popoarele
pe cale de dispariţie, vor fi renăscut?
Câte dintre convenţiile, dogmele, credinţele,
câte dintre invenţiile, normele, tendinţele
pe care de apariţie, vor fi dispărut?

**

Peste milioane de ani
după ce toate continentele se vor fi ciocnit
oare cum va arăta acel supercontinent, acea Pangeea Ultima
poate privirea noastră se va înălţa
spre visul dintâi şi cel de pe urmă
de parcă tot ce va conta, va fi că şi atunci
ceea ce ne închipuim că e Raiul, va rămâne
locul preferat.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni te adoră şi ignoră
Te privesc şi urmăresc cu ură
In funcţie de cât de fericiţi sunt
Rari se ocupă de ceea ce sunt

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Griji

Şi-a înfăşurat viitorul
în propriul ei trecut
şi se îngrijorează
de ceea ce s-ar fi putut întâmpla
acum mulţi, mulţi ani.

poezie de Matthew D. Eayre, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ManiFest

Este o dovadă clară de inconştienţă
faptul de-a încerca să-l faci pe orb să vadă.
Îl poţi ajuta, în schimb, să perceapă
ceea ce se petrece în jurul său
cu ajutorul altor simţuri.
Este o dovadă clară de inconştienţă
faptul de-a încerca să-l faci pe surd să audă.
Îl poţi ajuta, în schimb, să perceapă
ceea ce este în jurul său
cu ajutorul altor simţuri.
Degeaba îi desenezi orbului
şi-i zbieri în portavoce surdului,
dacă surdul nu este acolo să vadă
şi orbul să audă.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am trezit şi am găsit mesajul tău o dată cu dimineaţa.
Nu ştiu ce-mi aduce, pentru că încă nu am învăţat să citesc.
Voi lăsa savantul neştiitor al cărţilor sale şi n-am să-l întreb:
ştiu eu dacă ar putea el să-l înţeleagă?

Mi-am atins fruntea cu scrisoarea ta, am apăsat-o pe inima mea,
iar când noaptea va veni mută şi stele se vor arăta
una câte una, am s-o deschid pe genunchii mei şi voi sta tăcut.

Frunzele murmuitoare mi-o vor citi cu glas tare;
râul grăbit mi-o va fredona şi cele şapte stele
ale cunoaşterii mi-o vor cânta în ceruri.

Nu pot găsi ceea ce caut; ceea ce aş vrea să învăţ nu înţeleg,
dar această veste pe care n-am izbutit s-o desluşesc
mi-a ridicat povara, şi gândurile mele s-au preschimbat în melodii.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!