Poezii despre compunere despre toamna, pagina 24
Tablou de toamnă
Mărgele de rouă... pământul ridat
Sărută lumina... Cad iar pe asfalt
Dantele de frunze brumate și reci
E toamnă... Mirajul rămâne în veci.
Tristețe... Și plouă... Și plouă mereu,
Miroase-a gutuie în sufletul meu
Și curge prin vene vin chihlimbăriu
Argintul și jadul... și must rubiniu.
Și toamna aceasta pătrunsă-i în noi.
Ne-acoperă nori cenușii... Suntem goi...
Păpuși ceruite, ceasornice vii,
Trăind între timpuri, etern, veșnicii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre dreptatea cea sfântă,
Doar cel cu sufletul curat,
Cu glasul inimii cântă,
De Domnul binecuvântat. Maria Filipoiu / citate despre dreptate
catren de Citate despre dreptate (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
despre libertate se vorbește
ca despre un rectiliniu zbor,
ca despre un solz gălbui de pește
care taie stuful din obor.
despre libertate brazii urcă
zvon de sărbătoare-n guri de rai,
fânul stă îngrămădit în furcă
și-n lumină doarme noul crai.
despre libertate se tot scrie
manifest pe arbori și pe flori
stabilind în vasta poezie
limita aceleiași valori.
despre libertate, cadențată,
vocea inimii aduce vești
de la fiu la mamă și la tată
cum aduce solul în povești.
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ispita
De câtă toamnă e nevoie, să nu-mi zâmbești cu soare pe sub gene,
Unde se-ngână umbrele alene și pasu-ți tace sufletul în voie?
Să-mi fie sete iar de răsărituri și de atingeri sub un gând răpus,
Ți-e toamna har și veșnicie sau doar o toamnă nu e de ajuns?
Să ne-așezăm în pribegia nopții, cu șoapte prinse-n ramuri de brumar,
Împleticiți de un păcat măcar, tăcuți și fericiți sub talpa sorții.
Și să iubim cum poate niciodată, sub Cer albastru n-a mai curs senin,
Agonizând delicii și suspin, o mângâiere și-un pahar cu vin, să-mi fie clipa neuitată.
Hai spune-mi, câtă toamnă ți-e destul, s-o-mpărțim ca pe-o gutuie coaptă?
Din câte Eve sunt pe lutul fin, simple femei și muze și ispite,
Fac Rai din iadul lor cuminte, închipuit și lacom și deplin
Eu vin și uit că ți-am plecat în goană, mai abitir ca ele te trăiesc
Să-mi fie oare de ajuns o toamnă, ca să te ispitesc?
poezie de Andreea Palasescu (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă 2014
După o vară destul de fierbinte,
Iată că a sosit o toamnă cuminte.
Anotimp blând pe alocuri ploios,
În care culgem recolta, ce-i de folos.
O toamnă cu alegeri prezidențiale,
Ce nu par a fi deloc senzaționale.
Aceeași mizerie în politica românească,
Nimic corect, doar banul să crească.
Mă uit pe geam și văd frunze pe pământ,
Copacii sunt dezbrăcați, de puternicul vânt.
Monotonia se așterne în fiecare seară,
E toamnă, și iarna cât de curând o să apară.
Anotimp romantic pentru cei îndrăgostiți,
Căci doar prin iubire oamenii sunt sfințiți.
E timpul să ne luăm rămas bun de la natură,
O să vină frigul și ne vom retrage la căldură.
poezie de Ovidiu Kerekes (9 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monologul toamnei
lasă-mi toamnă crinii să supravețuiască
ofilește-n mine numai mărăcinii
lasă-mi poeții timpului să mă iubească
și greieri trubaduri pe răzorul luminii.
lasă-mi toamnă visul să mai crească
precum crizantema în poala grădinii
lasă-mi toamnă crinii să zâmbească
ofilește-n mine numai mărăcinii.
aruncă-n soare ruginita mască
adu ploi mirene în setea rădăcinii
vlăstarele iubirii în lume să se nască
la nunți de taină să se-adune străinii.
lasă-mi toamnă crinii să supravețuiască
ofilește-n mine numai mărăcinii.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scurt despre toamna
Septembrie,
trec prin tine
ca printr-o mare de moarte,
în jurul meu doar hoituri de-ntâmplări,
septembrie, anotimp în anotimp,
dureros ca o smulgere
septembrie, moarte de fulgere.
poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
fara suparare dar ai folosit prea mult cuvantul "toamna".
Amurguri prăfuite
Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite,
Verdele și-l mai păstrează
Frunzele nevămuite.
Soarele, încinsă rază,
Arde-n câmpuri pustiite,
Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite.
Fumegă pajiști mocnite,
Măceși pustnici sângerează,
Greieri în fracuri cârpite
Cânt-a jale și oftează,
Toamna ziua își scurtează.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze de toamnă
Pică frunzele de toamnă,
Scuturate de furtună,
Și picând ca o ninsoare
Fac pământului furtună.
Melancolic, prin fereastră,
Mi-arunc ochii către ele,
Și privindu-le, le-asamăn
Cu iluziile mele...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imagini, toamna
Se clatina galbene pasari
usor pe parul din vie.
Nu, toamna isi pregateste
iar stolul de frunze pribegi.
E aerul limpede astazi,
ca apa-n paraul de munte,
Si singur un nor mai sclipeste
pe ceruri - un pastrav de-argint.
poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!