viciu

"Punctualitate mioritică"

Corectitudinea-i un "viciu",
Căci Domnu-a dat doar "virtual,"
Să fie omul punctual,
Când vine-acas', ori la serviciu
De vii la timp, e un indiciu,
Că eşti desigur anormal,
Iar eu, în mod paradoxal,
Nu mai îndur acest supliciu
De-aceea, dornic să mă plimb,
Serviciul aş dori să-mi schimb...
Cum fiecare liber e
De-a "paşte" unde vrea, ca renul
M-aş angaja la CeFeRe,
Că-ntârzii permanent, ca trenul!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că echitatea este contrariul a două virtuţi: contrariul dreptăţii, pentru că nu ţine cont de lege; contrariul rigorii pentru că este chiar opusul ei. În concluzie ea nu este o virtute... Prin urmare echitatea e mai mult un viciu decât o virtute... În plus ea are pretenţia să interpreteze intenţia legiuitorului, dar aceasta este o putere care nu aparţine decât autorităţii constituite.

citat clasic din Sfântul Toma de Aquino
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început şi viciul de care te plângi nu a fost decât un mic gând, dar l-ai întreţinut, l-ai alimentat, l-ai "rostogolit" şi acum te simţi strivit de el. Ei bine, eu mă minunez de forţa dumitale, dumneata ţi-ai construit acest viciu, eşti tatăl lui, este fiul dumitale şi este atât de zdravăn că nu mai reuşeşti să-l pui la pământ.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În om există două lucruri: binele şi răul, natura şi viciul. Binele, fiindcă este natură, fiindcă a fost corupt, fiindcă a fost diminuat, trebuie restabilit prin exerciţiu. Răul, fiindcă este viciu, fiindcă este corupere, fiindcă nu este natură, trebuie înlăturat. Iar dacă nu poate fi exterminat din rădăcină, trebuie cel puţin temperat, aplicându-se un remediu.

citat din Avicenna
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt cu fiece zi mai aproape

nu mă pot amesteca în treburile Tale
Doamne
n-aş vrea să-Ţi tulbur în vreun fel strădania
de a fi

cum nu-i nici servitute nici mândrie
voi rămâne pe treapta cea mai de jos
şi ca un viciu
nu-Ţi voi cauta niciun atribut în plus

Te simt cu fiece zi mai aproape
Tu cu atâta nevoie de ochii mei
eu cu atâta nevoie de Cerul Tău

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tranzacţie

Nu cred că asta-i noutatea,
Din Roma antică la Bethleem
În jilţuri moi şi în harem
Pe-arginţi se vinde voluptatea

A lene coapse se unduie
Se lasă sânii cotropiţi
Sfârcuri adastă pe lihniţi
Virtutea, birjăreşte, suduie

Păcate gem ca-ntr-un ospiciu
Şolduri unite în lego trupesc
"Te vreau" înlocuind "te iubesc"
Fard îngroşat peste viciu

Transă urmată de transă
Dau în clocot hormonii,
Pe trupuri ţopăie demonii...
Jură, iubite, valuta nu-i falsă?

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada de la răscruce

Când au venit ploile
s-au şters urmele paşilor,
vântul a adunat
prea multe frunze
pe strada ce coboară
spre răscruce.

Fiecare stradă
este un om
un geniu
destin
virtute
viciu,
savantul uimirii
a fiecărei case
numerotată cronologic.

Toate acestea le ştiam
atunci când am început
să-mi caut strada

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăteau faţă-n faţă doi copii aparţinând a două rase antitetice ale societăţii; copila bălaie, binecrescută, cu părul auriu, ochii adânci, fruntea inteligentă, nobilă şi mişcări de prinţesă; şi semenul ei de culoare neagră, vioaie, şireată, slugarnică, dar ageră. Erau adevărate figuri reprezentative ale rasei lor. Cea saxonă - produs al multor veacuri de cultură, de stăpânire, de educaţie, de superioritate fizică şi morală; cea africană - născută din veacuri de împilare şi supunere, de neştiinţă, trudă şi viciu.

Harriet Beecher Stowe în Coliba unchiului Tom
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscrucea unirii până ce viaţa va despărţi

E ca un contrazis legatu-n mariaj
Între nestinsul gust de libertate
Şi acelaşi pat, ofrandă de carnaj...
De mână şi, cu mâinile la spate.

E dor nesăţios de-a mai cunoaşte
Mereu ce-i nou şi jurământ loial...
Cum bucuria repetată Paşte-n Paşte
Şi vis de zi, frânt noaptea în sideral.

E repetiţia aşteptată înfrigurat
Să fie iar atât de mult la fel,
Dar e şi spirit adulter pasionat...
Un cerc închis, de-un viciu într-un inel!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata din bucatele

Viata asta din bucatele
Te face sa alegi
Mai mult raul, decat binele
Si nici nu-ti dai seama cand gresesti...

Trecutul e vechi
Prezentul e infinit
Viitorul e plin de viziuni
Si ziua de maine sa terminat...

Ma chinuie un gand
Si incerc din rasputeri
Sa sper ca va dispare curand
Dar e greu sa nu mai iubesti...

Sunt plin de intrebari
Si nu gasesc nici un indiciu
Ma gandesc din rasputeri
Cum sa mai scap de-un viciu.

poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!