oua rosii

Cântec de adio pentru toamnă

Mă despart de toamnă sângerând,
Mâna mea în spinii ei se-agaţă,
Boabe roşii de măceş sub gheaţă,
Unghiile-n carne-agonizând.

Zilele se-ntind uşor pe pat,
Nopţile se culcă peste zile
Pe când plâng mâhnite şi febrile,
Inhibându-şi ultimul oftat.

Mâini chircite, frunzele în pom,
Îşi desprind şi ultima brăţară,
Cad cuprinse-n vălătuci de ceară,
Gem, vorbind acelaşi idiom.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul butonului roşu

Treisprezece ghilotine glisează
Ghemurile vieţilor oratoric
Prezentând adevărul mediatic
Manipulând turma ce-şi visează...

Subliminal sensuri de viaţă
Cu Lincon şi Kennedy valori
Trucate şi spânzurate în sfori
Cu societatea-mblânzită-n paiaţă...

De umbre nevăzute ce stăpânesc
Tot ce miscă liber şi le robesc
Ca nişte greieri în telefoane!

Ascultând tot ce contra le grăiesc
Sub piramidele de bani... Greşesc!
Intr-un joc... cu roşii butoane

sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormind într-o noapte ploioasă de toamnă

Este frig în această a treia lună de toamnă –
Împăcat cu el, un om bătrân.
Se culcă târziu, lampa s-a stins demult,
Iar acum doarme frumos în cântecele ploii.
Jarul din sobă este cald încă,
Parfumul lui sporeşte căldura patului;
Când vin zorii, limpezi şi reci, el nu se ridică,
Frunze roşii, îngheţate, acoperă treptele.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

înainte

s-o cunosc şi parfumul iernii
să mă înnebunească ştiam
că şi-a sistat toate zâmbetele
le-a zvârlit într-o râpă stearpă
doi ani lungi ca două veacuri
a ieşit în faţa lumii cu buzele ei
moi şi dulci şi roşii şi teribil
de seducătoare ca o pictură

înainte s-o iubesc ardeam iubiri
în versuri înarmat cu credinţă
eram un muzician bun de iubit
care-mi trăiam doar aşteptarea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

Mă trezesc în toiul nopţii, iar patul meu e marea.
Din adânc peştii mă strigă să-mi dezvăluie ceva.
Fantomaticele valuri marea palidă le-mprăştie,
roşii ochi pe ceru-aprins mă privesc înţepeniţi.
Şi ei strigă şi gravează cerul în venin părelnic
ce cade ca printr-o ploaie în marea fără păvază.
Mă feresc de el, dar mă înec în apa mării viciată
şi mă scufund,
şi mă evapor,
şi sunt una cu otrava.

poezie de Clara Baiguera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii luminii

Să deshămăm în zori caii albi ai luminii
Şi să-i ducem în luncile copilăriei din amintiri,
Pe limbile lor roşii să-nflorească ciulinii
Cu care-odată ne-am zgâriat în priviri.

Să pască-amintirile noastre fără de vină,
Din jgheabul inimii să bea lumină,
Să odihnească-n gânduri, fericiţi.

Cai de lumină, deshămaţi de noapte,
Fug prin grădinile cu mere coapte
Visând la vremea când aveam părinţi.

poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grivei

Azi Grivei e mânios –
N-are nici un os de ros,
Căci stăpâna lui cea rea,
L-a prins când din vecini fura.

A furat vreo două ouă,
Pui şi curci, parcă, vreo nouă,
Şi deci când l-a dovedit
Stăpâna l-a pedepsit.

Se gândeşte, se suceşte...
La nimic nu-i foloseşte...
Apoi strigă-n gura mare
Şi-şi cere smerit iertare.

Dar stăpâna-i supărată,
N-o să-l ierte niciodată,
Dacă fapta lui cea rea
Cumva, s-ar mai repeta.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

priveşte câte culori s-au strâns
pe trupul meu lacrimile au săpat amintiri
roşii galbene verzi
numai tu ai rămas albă printre atâtea
întunecimi lumeşti zilele din ce se vor naşte
fără zâmbetul tău pierdut iubito în mijlocul vieţii
neînvârtită planeta şi ea a pierit odată cu tine
un cireş îti va creşte din piept crucea pe care
voi adormi ţinându-te de ultimul tău sărut

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremură cheia

în mână când era uşa închisă
fără vizor nu vedeai
cine intră dacă cheia intră
deschide orşice uşă cu fâlfâit
de aripi cu perie albă

tremură mâna cu cheia pregătită
pentru succes n-au nici ochii roşii
când plâng sau râd la uşa
întredeschisă până te strecori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"lovely bones"

calciul din oasele mele a dispărut stau dislocată undeva într-un colţ
mă uit la mâinile mele fără oase nu sunt în stare să prindă nimic
totul alunecă mereu şi mereu

printre degete şi pielea umedă văd valurile de ceaţă ale toamnei
si oasele mele albe ca o zăpadă împrăştiate printre frunzele roşii,

apoi, a început să ningă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!