oua rosii

Paralel romantic

Numisem nunţii noastre-un burg,
Slăvit cu ape-abia de curg -
Ca un dulău trântit pe-o labă,
Vechi burg de-amurg, în ţara şvabă.

Scări, unghiuri, porţi! În prag de uşe.
O troli domoli, o troli cu guşe,
La ce vărsări, ca de venin,
Vis crud striviţi şi gând cretin!

Stângi cuburi şubrede, intrate,
De case roşii, zaharate;
Verzi investiri, prin câte-un gang,
Sub ceasuri largi - balang, balang!

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul val

Aş vrea să culeg fiorii din florile timpului meu,
să îi simt prin pori cu nume de speranţă –
alint în adierea unui nou răsărit,
unui nou val,
marele val,
ultimul val –
în sunetul catifelat al petalelor roşii,
să nu-i las,
în ignoranţa lor,
să fure raza din nori,
îmbrăţişarea infinitului,
şi sărutul cu aroma iernii din mine...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare "floare"

Copaci de ce gândesc în floare?
Pesti de ce nu aruncă gunoaie
Păsările nu-şi ouă războaie...
Fiarele au fabrică de gheare?

Noi-nteligenţe intrastelare!
Visătoare-ntre necuvântătoare
Strigăm cerului tot mai tare!
Că ele-s cele distrugătoare...

Şi să ne dea aripi de fluture
Căci vrem sa plecăm pe alte astre!
Să dea de bună voie diamantele
Să ne strălucească gândurile!

Să căpătăm puterile quasare
Să creem viduri pacificatoare!
Ca la Hiroshima, Nagasaki
Răsărind acolo în zare...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de femeie

N-am agreat niciodată
cuvântul poetesă,
mai bine i-ar spune poiată,
locul unde găinuşa cea fermecată
a talentului, a sensibilităţii,
a intuiţiei, a gândului,
îşi aşează ouă de aur, mici ca nişte fondante..
M-a revoltat totdeauna
cuvântul poetesă,
de la bun început peiorativ,
de parcă lumea e doar a lor, bărbătească:
-Tu, femeie, mergi lângă oală, adună-ţi fustele
pline de secreţiile nazale ale copiilor!
Tu nu ai gânduri, doar intuiţie.
Priveşte perechea gânditorului de la Hamangia:
(Ce creator misogin!)
Femeia cu o pronunţată steatopigie şi atât!

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs trist

Mi-e interzis să te iubesc deplin,
Instanţe fără noimă ne condamnă,
Iar vara asta, ca într-un declin,
Răpusa dragoste-n răboj o-nseamnă.

Cuvintele se prăbuşesc în noi
În golul despărţirii absolute,
Flori roşii, sângerii, de caprifoi,
Au rădăcinile din noi crescute.

Surâsul tău se-nclină la pământ,
Cu buzele sorbi lacrima sărată,
Tăcerile ne sunt coperământ
Peste îmbrăţişarea încleştată.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Umbra-mi tremură ca o frunză-n
Bruma toamnei...
Ce ai lăsat-o
In grădina iubirii
Născută-n primăvara
Fluturilor de nai din Mai,
Arsă-n furtuna trupurilor
Cu fulgere carnale
Tunete de şoapte-n
Curcubeie de irişi
Ce se priveau-n noapte
Cu focuri din paradis
Pe marea de cearşafuri
Unde au curs
Fluvii de sudoare
Ce zac acum ingheťate
In buburuze roşii
Pe trandafiri albastri
A iubiri dintre noi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutremurări

Se zgâlţâie pământul,
şi un ocean de lacrimi adună
picuri căzuţi printre ruine.
Geneze în desfăşurare maculează albul
cu strigăte roşii
încremenite în aer.
Ceaţa şi-a multiplicat tentaculele
prin toate firidele.
Praful cade peste fire,
cotropitoare lavă rece,
invazie mişelească în vernal.

Târziu,
în linişte ţiuitoare de pustiu,
într-o crevasă scăpată de zgură,
o sămânţă primeşte un bob de lumină
şi căldură.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu chip de copac

ca trunchiul de copac bătut de vânt
trăiesc cu viermi sub scoarţă mă secătuiesc
de toate armoniile, de fermecat avânt
de toate splendorile pe care le iubesc.

când se porneşte furtuna din senin
înfig rădăcinile în pământ mai adânc
sorb din elixirul ploii dulce şi divin
primesc darul ceresc bucuros ca un ţânc.

frunzele mele cântă ca vioara cu har
dimineaţa în zori sunt scăldate de rouă
ajunge câte-o slovă freamătul solar
toamnă mă înveşmântă cu o haină nouă.

cu tâmple-ngălbenite de chin şi amar
ascund în mine păsări din cuiburi cu ouă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curve şi arendaşi ajunşi icoane

Atâta dezinformare
există în presă
având coduri galbene, roşii
să fure nestingheriţi coloşi
în jafuri rar amintite
de o parte a presei dezminţite
a unei media cenzurată
ca în epoca comunistă
în cântări Naţiei cu nişte
curve şi arendaşi de imagine
ajunse icoane
pentru prostime
şi analfabeţilor educaţi funcţional
pentru a fi aserviţi acestor corupţi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o vreme de stat sub pămînt la răcoare...

E o vreme de stat sub pămînt, la răcoare
bînd vin din ulcele de lut frăgezit
încep de acum mari explozii solare
zăpezile veşnice-n munţi s-au topit

E vipia-n toi, în nisipuri fierb ouă
în zbor se flambează cocorii şi pier
şi cei nenăscuţi tot se roagă să plouă
prelate încinse ne-apasă din cer

Oh, Doamne, şi umbra frunzarelor arde
termitele verii înoată-n mercur
iar timpul se sparge în foc de petarde

Tu vino cu mine, femeie, îţi jur
te-oi face să rîzi şi să nici n-ai habar de
fantasticul hades ce
spumegă-n jur!...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!