mita pentru a inchide gura

Sarea

cum să începi o poezie de dragoste
dacă nu
cu un cap de ingenuă acuzare acoperit
cu o bă
scuţă drăguţă din macrame
gura da
se umple cu plămân antrenat şi cu sare
sarea re
spiraţiei frumos mirositoare a unei mochete (?!)
cu pete
numai câteva pete de sânge în locul
în care
nasul a coborât mult prea jos
gura da
a urcat prea mult sos
pe acei
pereţi aproape şi departe şi oricând
de un c
alm glacier... imaculat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onoarea

Că-i medic, sau funcţionar,
Ori mai modest, ori mai sus pus,
Oricare vrea un ban în plus,
La un salariu tarifar
Azi, în jargon, zici lapidar,
Că-i şpagă, mită, -s-a tot spus-,
Onoarea însă-i mai presus;
Consideri deci că-i faci un dar!
Pui iute banii într-un plic,
Iar el din ochi îl cântăreşte
Să ştie dacă-i mare, mic,
Şi cât de bine te serveşte...
Iar astfel afli ce valoare,
Mai are a lui "X", onoare!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet simt...

Amprente? Unde-i crima, dragostea ori ura?
Pe ce curate buze pus-am gura?
Cu ce fiinţă ne-ntinată m-am
Legat? Şi oare cărui sacru hram

Eu i-am adus vreodată vătămare?
În suflet simt flori deschise-n vînt
Să vină pentru marea-mpreunare
Albinele către nectar zburînd.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul din Lună

S-a ruşinat de atâta indecenţă
acoperindu-se cu nori,
transfigurată
privea spre pământ
înmărmurită
şi nu putea înţelege transformarea,
întoarcerea omului
la primul impuls animalic
pierzâdu-şi reperele cereşti!

Ne călărim pe stradă de faţă cu mama,
cu sora,
fără ruşine,
cu mintea ştearsă mai punem o... în gură,
pe buze,
să fie iubirea dată pe spate,
ajustată cu vânjoşii bicepşi de taur viril!

Ce neruşinare se afişează în vreme,
în timpul acesta orfan de Dumnezeu,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călare pe umbră

Nu pot să mă mai satur de felul tău de-a fi
Eşti respiraţia vitală dintre viaţă şi zi,
Întorci totul după tine,
De ce însă şi pe mine?
Numeri ora şi secunda peste loc, peste timp,
Până viaţa colapsează şi se scurge-n infinit.
Lasă-mă liber, să pot fugi de tine!
Lasă-mă liber, să pot scăpa de mine!
Ce vrei mai mult, să-mi numeri zilele?
Ce vrei mai mult decât să-mi furi dorinţele?
Iadul tău îmi arde-n suflet
Eşti un elixir de plânset
Mă scalzi în lacrimi, mă simt rănit de moarte,
Mă pun pe ruguri, cuvinte moi şi şoapte.

Out of the dark
Auzi tu vocea care-ţi spune
In to the light
I give up and close my eyes
Out of the dark

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Falco, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încet

sete-mi este
sus curge surâsul tău
o picătură lasă să cadă, să-mi ardă gura
o umbră mă desenează prin tine
...
pe formele de ieri, pentru astăzi
a trecut timpul, nu am uitat
a închis uşă după uşă
încet, încet

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica artistă

când eram redus în centi
metri iar mama-mi punea
fulare amare peste gură
era
pentru că mama spunea
că e bine (?!) să nu
mă sărute vreo... zgură, v
reo
fetiţă bolnavă de la grădiniţă
cu înclinaţii artistice, v
reo artistă în de-venire

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet simt...

Amprente? Unde-i crima, dragostea ori ura?
Pe ce curate buze pus-am gura?
Cu ce fiinţă ne-ntinată m-am
Legat? Şi oare cărui sacru hram

Eu i-am adus vr-odată vătămare?
În suflet simt flori deschise-n vînt
Să vină pentru marea-mpreunare
Albinele către nectar zburînd.

poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Dragoste

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele...

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Sofia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea trandafirului

Cu singura-mi torţă
am venit să te însoţesc
în lumină.
În urmă, grota,
îndelung pregătită pentru tine
a explodat de furie!
La gura ei,
un boboc de trandafir
ţi-a tăiat calea şi tu
l-ai cules
într-un gest
atât de evlavios
încât m-am topit odată cu torţa!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!