mita pentru a inchide gura

Pe toacă

Vă daţi în stambe ca idioţii
Ştiţi ce o să ajungă nepoţii!
Când frumos tălpi lingeţi,
Pe toacă e dansul morţii.

Ce-o să-l simţiti, netoţi!
Când nu mai aveţi onoare,
Şi cinste pentru o floare
Cu trei petale pentru toţi.

Albastru, roşu, galben!
Idioţi cu închinat greabăn
Doborât in brad şi mesteacăn
Şi-n chip de bătrăn, galben

De lumânare în rugă
Să moară, să se ducă..
Neştiind mâine-n gură ce apucă
Când prostimea e hoţiei slugă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe toacă

Vă daţi în stambe ca idioţii
Ştiţi ce o să ajungă nepoţii!
Când frumos tălpi lingeţi,
Pe toacă e dansul morţii.

Ce-o să-l simţiti, netoţi!
Când nu mai aveţi onoare,
Şi cinste pentru o floare
Cu trei petale pentru toţi.

Albastru, roşu, galben!
Idioţi cu închinat greabăn
Doborât în brad şi mesteacăn
Şi-n chip de bătrăn, galben

De lumânare în rugă
Să moară, să se ducă..
Neştiind mâine-n gură ce apucă
Când prostimea e hoţiei slugă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape senin

inima-ţi este
cu fiecare zi
tot mai tacută
pesemne
contemplând
pe chipu-mi
fiecare cută
inaugurată
la sfârşit
de stagiune
când
nu mai sunt
pe lume
măşti ce pot
mima convingător
seninătatea
ci doar
postfeţe
gata pregătite
cu care

[...] Citeşte tot

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Clasificare" cu riscuri

Există prostul obicei,
De-a compara tot ce ai scris
Cu alţii, şi că eşti precis,
În faţa multor corifei
Crezând că este printre "grei,"
Poetul Neaţă a decis
Că-n primii zece e înscris,
I-au spus aceasta şi femei
Chiar Miţa cea cu poale creţe,
Iubita lui din tinereţe,
I-a confirmat cu sânge rece,
Făcând din amintire scut:
-Te numeri printre primii zece
Poeţi,... pe care i-am avut!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fustangiului (2)

E căpiat după femei,
Din gură balele îi curg,
Le pândeşte în amurg
Să prindă una sau trei.

Le sărută, vrei, nu vrei
Şi pe ziuă şi pe murg.
E căpiat după femei,
Din gură balele îi curg.

Damele atunci recurg
Prosternându-se la zei,
Să vină un taumaturg,
Să îl facă un cotei,

Căpiat după femei.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scribilor! Gura!

Voi care roiţi în jurul meu
"Poeţi" cu figuri părând de zeu!
Eu nu scriu pentru haremuri
Sau slinei de argintaţi lauri!

Culeg lacrimi de pe plaiuri
Unde copile mor, corupţilor
Ce lingeţi flegma partidelor...
Scribilor! Sub masca cenaclurilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare

Sarut de amintire aluneca si moare
Oras inchis in lume, indoliat de soare
Aude pulsul vietii, inchide ochi amari
Rugi jalnice tot uita sa sparga ochii tari
Ecoul numai spera, cercand ultima oara
Sa vada si sa simta, sa uite si sa moara.

poezie de Cristina Cosnita
Adăugat de Simina Sabau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestea

Şoarece sarind din gura-n gura

(pentru cei cu suflet de copil
ce-au ieşit pe brânci, printr-o spărtură,
din cetatea lor, şi vin tiptil;
pentru cei fugari din bătălie,
plini de praf şi asudând sub za;
pentru ucigaşii cu simbrie
dornici foarte a se boteza;
pentru făcătorii de hrişoave,
care iscodind din ins în ins
colectează ghicitori şi snoave
şi-ntreţin legenda dinadins;
pentru regii cu domnie scurtă,
care nu mai au decât un ceas;
pentru mamele ce-şi ţin în burtă
plozii, ca să-i nască la popas;
pentru epilepticii în care
diavolul e pedepsit să stea
în genunchi şi-n veşnica mişcare;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zebra

Zebra, calul din tenebre,
Saltă, ochiul şi-l închide,
Sună, sună din vertebre,
Când nechează parcă râde.

Din grajd iese-n Barbaria
Să-nghită toată preeria
Şi vrăjită ierbăria;
Dar din temniţă pe piele
I-au rămas dungi de zăbrele.

poezie celebră de Robert Desnos din Cantafabule (Chantefables) (1945), traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mă strânge ca un coşciug prost croit

din nefericire tâmplarul meu nu este messia
grija lui este economia de material
şi un strop de profit
cu eternităţile nu are nimic de comentat
oricum are atâtea guri de hrănit
încât nu are timp şi pentru măsurarea clipelor
dar eu sunt poet
până şi în geluitul molidului caut metafore
ca şi cum fiecare foroaşcă de talaş are identitate
ca şi cum ar mai conta cum se bat la final cuiele în cruce

când viaţa mă închide pur şi simplu în mine
poate ca un paradox al egocentrismului
într-un anume fel doar moartea
îmi poate reda speranţa
în nemărginire

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!