Poezii despre biserica neagra, pagina 23
Marea Panmarie
Singurătate albastră
Peste nopți deschise
Spre amurg,
E atata pandemie in jur
Încât nu stiu unde
Să mă ascund.
Vine valul patru
Nu doar la Marea Neagră
Se va izbi de măștile
Căzute sub barbă.
Vin morți uitați de soartă
Într-un banal coșciug
Unde, Doamne?
Unde să mă ascund?
poezie de Pana D.
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre singurătate
- poezii despre promisiuni
- poezii despre pandemie
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre măști
- poezii despre barbă
- poezii despre albastru
Mama
Când, zilnic, mă gândesc la mama,
Răsare-n vis din veșnicii...
Ea e altarul la care mă închin
În zori, la prânz ș-adesea, în chindii...
A pus, în viața toată, temelii
Ce dăinuie și azi prin noi,
Ea e prezentă în păduri și-n vii,
Dar și-n eterna Cernă, și-n Zăvoi...
Cu-altarul ei durez eternitate,
Din zori de zi până târziu în noapte...
Biserica o reclădesc în mine,
Să mă ajute, atât la rău, cât și la bine...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
- poezii despre mamă
- poezii despre dimineață
Graffiti
Viața este un trandafir,
la care fiecare petală este o iluzie
și fiecare spin e o realitate.
(Alfred de Musset)
Se făcuse în calotă o basea
cu sfera neagră,
dar umbra sta pe zid
și strig la ea:,, Petrece,
jefuirea de personalitate
nu adaugă culoare unei vieți!"
Nimic.
Aș vrea... ce ea nu vrea,
dar verbele n-au rezonanță
pe-azoica bucată de tărâm.
O deplâng. Încet,
renunț să-i fiu justificare
sub cerul vechi,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verb, poezii despre trandafiri, poezii despre realitate, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
De satin
Mai am o lungime de undă
Și gata-i cu mine de-acum,
De moarte mă rog să m-ascundă
Sub negru-i, de gală costum.
La balul acesta, se pare,
Doar eu am venit nechemat;
- Doar ăsta pereche nu are,
Mi-au spus când afară m-au dat...
M-am furișat, să mai rămân puțin,
Sub neagra morții fustă de satin.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lungime sau poezii despre fuste
* * *
Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o
Și totuși când pe dânsa cu țărână-a acoperit-o,
Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă
Și aș fi vrut cu dânsa să mă puie-n groapă [...]
Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă
Și rătăcit la minte strigam unde ești, mamă?
Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu
Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihai Eminescu despre negru, citate de Mihai Eminescu despre mamă, poezii despre râuri, citate de Mihai Eminescu despre râuri, poezii despre ochi, citate de Mihai Eminescu despre ochi, citate de Mihai Eminescu despre moarte, poezii despre inimă sau citate de Mihai Eminescu despre inimă
Justiția, politicienii, legea și fărădelegea (pamflet apropo de marțea neagră ș.a.)
Cum știe sigur lumea toată,
Justiția-i la ochi legată.
Prin lege, cu nerușinare,
S-o lege vor și la picioare,
Iar brațu-i lung, ce-ajunge-oriunde,
Să i-l reteze-n două runde.
De-i vom lăsa, cuprinși de ură
I-or pune și căluș în gură...
pamflet de George Budoi din Justiția în aforisme, epigrame, pamflete și satire (12 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre politică, poezii despre picioare, poezii despre nerușinare, poezii despre justiție sau poezii despre gură
Îngerul aluat
(Dedicată pictorului Liviu Șoptelea)
Un cuțit portocaliu în colțul mâinii.
În turla bisericii dospește
pâinea neagră cu holuri prin ea
și miros de portocală cu sertare.
Peștele doarme în coada lacului pe cumpănă.
Magii treieră aerul crucificat.
Îngerița plânge la porți după sare.
Sub cruce crește albastru din pământ un aluat.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre somn, poezii despre pâine, poezii despre portocale, poezii despre plâns, poezii despre pictură sau poezii despre pești
Îngere palid...
Îngere palid, îți e mister
Cum că a lumei valuri și șoapte
Este durere și neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu știi tu, înger, oare să zbori,
Să lași pământul, trista ruină?
De-ți place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?
O, dar pământul încă te ține
În niște lanțuri țesute-n rai.
De mult zburai tu în lumi senine
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre rai, poezii despre lumină sau poezii despre durere
Fulgerul
Cerul și pământul dovedeau cine sunt:
Pământul livid, abia răsuflând, tot numai teamăt;
Cerul împovărat, tragic, extenuat:
Albă, albă,-n tăcerea plină de freamăt,
A apărut și-a dispărut o casă-într-o clipire de ochi;
Ca un glob ocular îngrozit, trăsnit de-un cosmic deochi,
Dechizându-se, plesnind, în noaptea neagră ca un mormânt.
poezie clasică de Giovanni Pascoli, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tragedie, poezii despre groază, poezii despre astronomie, poezii despre alb sau poezii despre Pământ
Picaj în sumbru
Foșnește în clipociri frunze de frunze linul, tot din crețe unde,
De pe cupola infinită ca metal topit ce fierbe în molcom
Sub spațiul sumbru, apăsat de gri în vapori ca de la candele de dom
Dintr-o biserică tăcută, apocaliptică, fără hotar, sau nesfârșind niciunde.
E în Univers, pe o planetă de undeva, vâltoarea de-un întins deșert lichid,
Ce începe în hulă să întețească în dune uriașe picuri prinși în valuri,
Ce se împing până se sparg să-și sufle spuze în înspumate raluri
Peste-un mormânt de abis, de pasăre de oțel, profund, cu pântecul livid.
Picase navă de pe cer, pierdută lumii, în strigăte de deznădejde, de oroare
De atâta singuratic, fără a bănui că pasageri vor deveni deodat' martiri
Chiar de înălțau, în multe limbi și fel, de cruci, cu rugile priviri...
S-au stins în naosul adânc de ocean, disimulat într-o biserică oarecare.
Se plânge în șuvoi de lacrimi suflet adunat dintre părinți, copii, soții, prieteni dragi,
Rămași să poarte greu lăsat de gol apăsător, straniu pezant prin lipsă
În gând, nemaisfârșit de întins, imagini de inexistent ajunse un nu pe-un necrolog de listă
De trup, cu trup, încleind cu visele într-un tot, în sângele prelins din pântec de oțel în picuri roșii... fragi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre soție sau poezii despre soț