biserica neagra

Viaţa, ca un strop de cerneală

astăzi oamenii nu mai merg la biserică
şi nici la crâşma de la colţ
ei mor câte puţin
în fiecare zi
medicul le prescrie aspirină
contra a cinsprezece lei formularul
dar nu mai contează
ridică din umeri şi privesc
dincolo zarea
şi tac

îşi aşteaptă iertarea

aşa le stă bine oamenilor
îşi modelează viaţa după vremea de-afară

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni...

Am rămas doar,
Două străchini de lut,
Ciobite de vreme,
Muşcate de timp,
Una arsă şi neagră,
Din transilvanul Corund,
Cealaltă albă,
Cumpărată demult.
Avem feţe brăzdate,
De plugul anilor mulţi,
Smochine uscate,
Ochii martori tăcuţi.
Vocile ne sunt,
Sugrumate,
De amintirea,
Anilor trecuţi.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campanie

Promisiunile
au sufocat
spaţii vitale
au blocat căile de acces
încât nu se mai poate circula
şi partea cenuşie
pare că a devenit
tot mai neagră
iar orizontul
închide ieşirile de rezervă
pe scara de incendiu
numai negru de fum
în formaţiuni haotice
iar cei care cred promisiuni
se descompun vizibil
cu trupul şi mintea
în flagrant.

poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasa

Sunt singur intr-o camera obscura
E frig si intuneric imprejur,
In ceata neagra se aude o voce dura
Care ma indeamna sa am rabdare si sa'ndur.

In suflet caut o raza de lumina
Sa pot sa ies la suprafata din nou,
Dar inaltandu-ma usor spre cer pe'o scara
Trupul meu a ramas tot in cavou.

poezie de Cornel Crâşmaru (18 noiembrie '09)
Adăugat de Cornel Crâşmaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul Califului H Omer, şi al iubitei lui, Oarba

Orb am fost o viaţă întreagă.

Nu am văzut nimic, niciodată.

Mi se spunea orbul.

Nu vedeam nimic

în întunericul meu

până când, deodată

mi-a răsărit ca viaţă

noaptea cea neagră

a părului tău

revărsat -

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu-Florian Jianu din Cântecul Califului H Omer, şi al iubitei lui, Oarba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordin

Da ordin domnule cuvintelor
sa ninga cu-ntelesuri cu dalbe
ganduri vazute la chip intaia oara

scoase din minti imperecheate
cu fluiere celeste

Da ordin asteptarii sa fie
mai neagra decat este de nesters
s-atarne ca un pietroi de gat

la ceas tarziu
sa nu mai incapa intre noi

poezie de Nicolae Mihai
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petec de lumină

Cerul – petec de lumină,
Viaţa – petec de durere...
Val de taină, val de tihnă
Şi râvnită mângâiere.

Vântul – bici de necuvinte,
Şficuind eternitatea,
Transformând în daruri sfinte
Viaţa, naşterea şi moartea.

Visul – fragedă lumină
Împărţind tăceri şi umbre,
O biserică divină
Baldachin de pietre scumpe.

Clopot, fulger şi iubire,
Un însemn sau o poveste
Primăvară, zână bună,
Iar te revedem pe creste.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente în oglindă

Tună, fulgeră şi plouă –
Teamă şi fiori, durere...
Ceru-i pâine frântă-n două,
Vântul – umbră şi mistere.

Meşter-norul se arată
Furios... O noapte neagră!
În mânia-i se ascunde...
A plouat o noapte-ntreagă.

Dulce ropot, ropot dulce,
Vis de flori de primăvară
Râuri de lumini aduce
Viaţă, curcubeu, fecioară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum a fost, a fost

Eram desculţ pe uliţă
prin noroiul unui veac
lăsat în custodie.

Uneori sufeream fără rost,
nimeni nu-mi observa durerea
sau o neglija.

Oamenii erau obişnuiţi cu răul,
câte unul mă mângâia în trecere
şi pleca în amintirile sale
la fel de triste.

Întotdeauna aşteptam Paştele şi Crăciunul,
părinţii ne îmbrăcau în straie noi
şi mergeam la biserică,
ascultam slujba
şi visam o altă lume
care a şi venit.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta din vis

Iubito,
Vino să intrăm în noapte,
s-adunăm sub clar de lună,
de pe cer, stelele toate,
pe frunte să-ţi pun cunună.
Păşind pe Calea Lactee
spre biserica cerească,
lângă noi, îngeri să steie,
luceferi să ne-însoţească.
Dumnezeu să ne cunune,
Fiul Lui să ne năşească.
Muzica-n cer să răsune,
că-i nuntă împărătească.
Iubitule,
Nunta asta-i doar un vis.
Visul tău nu se-împlineşte.
Ştiu că vrei în Paradis,
Suntem pe pământ. Priveşte!

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!