Poezii despre vorba, pagina 22
1 cerneala tăcută
Ecoul vorbelor tale vibrează și azi în gurile multora
Și mă întreb cum de pot zice că nu mai vorbești
Ce clar te aud când citesc
Cerneala nu scoate o vorbă,
lemnul s-a transformat tăcut în foaie
Pomu' a murit
La-u îngropat sub rădăcinile din lut.
Descifrând cu ochii convenția de semne
Încifrată pe scoarța albă
Constat că încă îți mai aud glasul.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărăcine
Te-ai trezit cam somnoros
Totul ințelegi pe dos
Hai s-o luăm de la-nceput
Spune-mi ieri ce ai făcut...
Nu glumesc, abia aștept
Cu o vorbă să te-nțep
Că așa nu se mai poate
Dai răspuns pe jumătate
-Of, cicălitoare ești
Mă deșiri si iar mă țeși
Parca-aș fi un ghem din fir
Nu vezi că sunt trandafir
Înflorit, mândru, frumos
Dar cu tine ce folos?
Mă transform in mărăcine
Si să nu aud suspine.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învechirea vinului
De vinul nobil, vinul bun,
Un lucru eu aș vrea să spun:
Cu cât mai mult se învechește,
Cu-atât mai bun se dovedește.
Acuma despre vinul prost,
Să nu-ntind vorba fără rost:
Cu cât mai mult se învechește,
Cu-atât mai mult el se acrește.
poezie de George Budoi din Elogii vinului și viei (12 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă
Sarută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire și de soare.
Sărută-mi gura, buzele-ncleștate
Ce vorba și surâsul și-au pierdut.
Îți vor zâmbi din nou înseninate
Și-ndrăgostite ca și la-nceput.
Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Și toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naște visurile mele
De viață nouă și de primăvară.
poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De cuvânt
Cât fals este-n enunțul "de cuvânt",
Cu aluzie la cel ce îl respectă;
Cum leac la rana ce-i infectă
Și leacu-i doar o vorbă, legământ!
Căci nu cuvânt, golit de sensuri, e zălog,
Doar fapta ce-i urmează-i -dacă este,
În ziua când cuvânt este-o poveste,
Pentru naivi-... minciună-n epilog!
Zboară cuvintele-n eter cum anestezic
Pentru dureri avute, împărtășite
La popi diverși, fără sutană, cu vrăjitorite
Clinciuri în bule de cristal... Este pandemic!
Și fapte-i drept că le urmează apoi,
Dar nu purced cuvântului ce-i dat
-Cu bună știință întors, tot amânat, uitat-
Doar plasture pe abcesul de buboi!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paraziți
Nu cred că Dumnezeu ar avea vreo formă.
E viață absolută, cum și absolută normă.
Nu are ochi: Dumnezeu vede cu stelele.
Nu are mâini: atinge cu valurile mării.
Nu are limbă: vorbește cu scânteile.
Îți spun, dar nu te speria de vorbele-mi directe,
Dumnezeu are paraziți, e vorba de oameni și de-obiecte.
poezie de Alfonsina Storni, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebun la al lumii parastas
De-aș fi cum voi în versuri mă citiți
Ați înnebuni, văzând cât de nebun sunt
Căci uneori-s turbat precum un vânt
Dansând în omăt de argint ce-l adorați
Din care voi-n oameni vă modelați
Și nedorind să vă aud, mă-mbătați
Fugind printre necunoscuți-n parastas
Să beau din vorba lor "in vino e veritas".
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminentă societate
Otravă lentă și silentă
Atractiv de stimulentă
Rectractilă si dilatantă
Violentă și prea somnolentă
Proiectantă executantă
Sfântă înspre obsedantă
Pliantă de revigorantă
Terifiantă za calmantă
Malignifiant de urgentă
Ogivă vorbă nuclearizantă
Financiar de purulentă
Camuflare de decadentă
Trăirea noastră decentă
Viața aceasta "eminentă"
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezolvarea unei dileme (grook)
Când ți se cere părerea-într-o problemă
Iar tu n-ai niciuna și ți-i gol bostanul,
cel mai simplu mod de-a ieși din dilemă
e să dai cu banul.
Nu, nu-i vorba de-a lăsa șansa să decidă pentru fraier,
în vreme ce dormitezi placid ca balega în drum...
dar în momentul în care moneda-i sus în aer
brusc, vei ști ce vrei să cadă, cap sau stemă, ce și cum.
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele și frunze
Am galbenii din cerul răsturnat
Prin saci de aer, colțuri și hambare,
Iar luna, o bătrână dintr-un sat,
Pendulă ruginie pe ogoare...
Și niciodată n-am fost mai bogat:
Bancnote mari de frunze-abandonate
Mi le strecoară vântu-n buzunare
Ca să-mi alung ispita din cetate.
Stă muntele de vorbă cu înaltul:
Notele vii își plâng înfățișarea...
Așa e toamna, goală pentru altul,
Îmbrățișând copacilor uitarea...
poezie de Gheorghe Pruncuț
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!