Poezii despre vorba, pagina 21
Poeme și eseuri
m-am detașat de vorba ta
ce mă prinsese-n mreajă
nu mai vedem pe-altcineva
doar versul tău pe plajă
acum privesc cu ochi senini
cum se deschide cerul
și-n valuri inspre mine curg
poeme și eseuri
e primăvara mea din nou
cumva... se rătăcise
salvată fiind de un Orfeu
din barca lui Ulise.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel ce mi-a spus
Cel ce mi-a spus tinerețea ce este
era un pământean foarte bătrân,
vorba lui semăna a poveste,
petrecută cândva într-un veac,
pe-un tărâm...
Numele și-l uitase demult cu supunere
și evlavie pentru propriu-i mister...
Tinerețea ce e? O scădere de numere
între stelele-n umblet ale aceluiași cer.....
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gura lumii
Când o vorbă zboară-n vânt,
Gura lumii cea spurcată
Îi mai pune un cuvânt
Și-ajunge modificată.
Cel ce, primul o primește
O transmite mai departe
După ce-o-''mbunătățește''
Cu o vorbă dintr-o carte.
Și-uite-așa o veste bună
Se transformă în dezastru:
N-a ajuns omul pe lună
Ci s-a prăbușit un astru.
Ceasul ce-a fost câștigat
E, de fapt, doar o minciună
Că de-un hoț a fost furat
C-a avut o mână bună.
Valerica de la bar
A născut tripleți, săraca
Însă ea n-are habar
Că, de fapt, i-a născut vaca.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e teamă de Cel ce vorbește puțin
Mi-e teamă de Cel ce vorbește puțin -
Mi-e teamă de Omul Tăcut -
Pe Vorbăreț - pot chiar să-l întrec -
Mă întrețin oricând c-un Limbut -
De cel ce drămuiește Vorba
Când Alții - vorbe risipesc -
Mi-e teamă - și-s prevăzătoare
Este un Om Ales
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ștefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dan Barna, vătaful USR (Uniunea Scufundați România), a spus la TV că în școală profesorul de desen i-a ras o palmă peste o ureche și i-a sunat urechea ocupat o lună (pamflet)
Proful fost-a vinovat
Că urechea i-a sunat;
Deci de-atuncea, vorbă veche,
Barna este-ntr-o ureche...
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (17 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melopee
Din degete doar ramuri,
Din inimă văpăi,
Din gură doar un clinchet
Strident de zurgălăi.
Din vorbă un liman
De freamăt... Din călcâie
Doar scăpărări de pietre.
Din dragoste - făclie!
Din iarnă un ceaslov
Cu sfinte rugăciuni.
Din coșul pieptului,
Focul a doi tăciuni.
Claviculă prea albă
Din al luminii os
Și guler de mătase
Din glasul tău duios.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lume de copil
Puerilă și în șagă
Vorba mea timpul aleargă
Ca un puf de papadie
Raspandit pe o campie
Uneori mă las furata
De gândirea înțeleaptă
Dar cobor indat-senin
Într-o lume de copil
Acolo simt că mi-e bine....
Acolo sunt eu cu mine
Niciodată întristata
Doar iubirea, mama, tata.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navă
Până la urmă
nu era vorba decât
de bărcuța unui băiețel
pe lacul din parcul orașului
prin care ne plimbam noi odinioară.
Dar am îngenuncheat
și i-am urmărit sosirea,
vela albă și delicată
săltând și coborând
pe bronzul valului
în lumina de chilimbar
a soarelui care scăpăta
era nava mea
cu caricul ei de bucurii.
poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
aprinde marea
c-o vorbă de vată
și brațe
ce nu cunosc umbra
o mărturie a fluturilor
și-a ploilor blocate
în părul tău de vară
vreau ca
nisipul
să-ți rateze
tălpile
în noaptea aceasta
iar cântecele mele
nedevenite încă
ecouri
să se așeze
lipsite de poveste
sub zorii tăi
[...] Citește tot
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nou
Nimic din ce se spune nu e nou
Și toate te transmit ca un ecou,
Năluci ce folosesc un indigo
Și-un fraier care se credea erou...
De fapt e vorba doar de un stilou,
Incontinent, nedezlipit de foaie,
Ce nu știe să fie lapidar
Și bate câmpii, în zadar,
Poetul se credea erou,
Eroul se credea poet,
Același vechi și tern tablou,
Nimic sub Soare nu e nou.
poezie de Viorel Trușcă din Gânduri tipărite
Adăugat de Dor inna
Comentează! | Votează! | Copiază!