spirit

Confesiune târzie

îmi dezvelesc sufletul mă dezbrac de secrete
gândirea mi-o aştern uşor pe clorofilă
toată viaţa mea a ajuns în sute de sonete
cu spirit creştin m-am făcut mereu utilă.

lumea lui Dumnezeu cu vervă o aprofundez
cu sete de cunoaştere febrilă
inima iubitoare mi-a oferit un crez
sunt plină cu speranţe de sibilă.

n-am rănit pe nimeni nici rău n-am făcut
am trăit în armonie cu lumea întreagă
timpul auster chiar l-am trăit plăcut
am învăţat din toate să-mi fie viaţa dragă.

împliniri şi suferinţe ca râul au trecut
întrebări despre moarte sufletul meu dezleagă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

Într-un sâmbur căzut întâmplător
în palma pământului
se aprinde lumina divină,
în comuniune cu un spirit dăruit,
sferă a misterului ce taina sufletului o alină.

Privesc bucata de pânză însufleţită
şi văd gândul ce a înflorit emoţia,
dragostea ce naşte viaţa spre înălţare,
parfumul unui vis ce-i scris în stea.

Îmi plec căutarea spre bucata de lemn,
ce ascunde căldura mângâierilor,
amprentele falangelor prelungite
în forme şi ascunzişuri,
sentimentul bucuriei sau durerilor.

Uimită vocea se pierde sub miracolul sunetului,
a vocii ascunsă în violoncel,
forma sublimă injectată în rădăcină,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E patria efemeridelor amoruri

de câte femei te-ai mai îndrăgostit, iubite
odinioară, voiai să treci oceanul
şi visul să-ţi astâmperi
doar sufletul, însetat de veşnicia
jocului cu timpul şi cu moartea,
nu şi-a aflat congenerul -suflet,
şi trista inimă-şi continuă neastâmpărul
e fauna bogată, pe apele imaginaţiei
plutesc şi lebede urâte şi lebede frumoase,
ofelii pătimaşe sau dezdemone
rănite în amoruri sau patime trufaşe,
e patria efemeridelor amoruri
şi-a jumătăţilor de suflet, iubite
pe mine, femeia ta cea mai frumoasă
o aşteaptă dragostea acasă.
cutreier clipe, doruri, eternul spirit
mă plimb prin lumea nemiloasă.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul toamnei

Îţi imaginezi ca e totul real,
şi tu eşti conştient de asta,
pentru că eşti o imaginaţie,
când geografia sufletului
îţi arată locuri care îţi iau respiraţia.
Doar când e adevărat,
farmecul trece dincolo de tine.
Ei creează locuri
care se transformă în ochii tăi.
Împreună cu voi noi evoluăm.
Natura ia forma celor pe care-i iubim.
În curând vom realiza
o mare explozie de frunze.
Ritmul aripilor viţei de vie,
cu culorile frunzelor copacilor
şi luna care ne face să ne uitam noaptea.
Natura se întoarce stăpână
a stării noastre de spirit.
Respiraţia noastră pură
se va ridica în nori.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul pineal

În căutarea NIRVANEI...
Obosiţi de spasmele vieţii
Lăsăm ochiul carnal în odihnă.
Stare de meditaţie -
Ne detaşem de lumesc
Ca de un alt rând de haine.
Primeşte-ne, Doamne!
El, ne dezvăluie viziuni,
O nouă poartă -
Deschisă de data aceasta spre cer.
Energie spre transcendent,
În copilărie.
Cheakre eliberându-şi spre univers
Lacrima pleoapei nisipoase...
Acuzaţi de evoluţie universală,
Cei ce poartă secretul
Duc cu ei şi lumina
De dincolo de întunericul morţii.
Punct de echilibru,
Însemn pe toiagul papal.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel karmic

credinţa mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri şi vise fac scară către univers
speranţa e un cântec eliberat de karmă
gânduri noi reverberează la faptul divers.

tulburările mă ţin în stare de alarmă
dar revine liniştea cu fiecare vers
credinţa mea-i o stâncă nimic nu o sfarmă
iubirea îmi e pavăză pentru demon pervers.

rugăciuni din suflet disperarea curmă
lumini mă locuiesc în spirit convers
nutresc îndumnezeirea cutezanţa din urmă
ecou al împlinirii fără nici un revers.

credinţa mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri şi vise fac scară către univers.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, Cireşule înflorit!

Cu măreţia ta m-ai ademenit,
Peste tot în lume, te-am urmărit,
Cu delicateţea ta m-ai cucerit,
Cu splendoarea ta m-ai uluit,
Cu foşnetul tău m-ai vrăjit,
În florile tale m-am oglindit,
Cu frumuseţea ta, sufletul mi-ai hrănit,
De atâta privit, timpul a încremenit,
În florile tale pure, inima mi-ai învăluit,
În preajma ta, fiecare clipă este ca un răsărit,
Când îmi surâzi, sunt tare în spirit,
Când mă atingi cu petalele tale, mă simt de parcă am înflorit,
Dansând între crengile tale nu mă pot opri din zâmbit,
Vreau doar să te mângâi, să te sărut, să te fac fericit,
Te iubesc, Cireşule înflorit!

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schroeder, pescarul

Stăteam pe mal, mai sus de Bernadotte,
Aruncând firimituri în apă,
Şi priveam cum peştişorii se-împing unul pe altul,
Până când cel mai puternic câştiga premiul.
Sau mergeam pe mica mea păşune,
Unde godacii dormeau liniştiţi într-o ştioalnă
Sau îşi frecau delicat râturile unul de altul.
Goleam căldarea cu boabe de porumb
Şi-i urmăream cum guiţă şi se muşcă,
Cum se îmbrâncesc unul pe altul pentru a ajunge la porumb.
Şi-am mai văzut cum ferma lui Christian Dallman,
De peste o mie două sute de hectare,
Înghite petecul lui Felix Schmidt de teren,
Aşa cum bibanul înghite plevuşca.
De aceea eu vin şi declar: dacă mai există ceva în om –
Spirit sau conştiinţă, sau răsuflare a Domnului
Care-l face diferit de peşti sau de porci –
Aş vrea să-l văd la lucru!

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Moşule cu chip divin,
În credinţă te primim,
Printre Heruvimi şi Sfinţi,
Oare toţi am fost cuminţi?
Tu ne aduci la fiecare
Dar, la ceas de sărbătoare,
Eu te rog cu sârguinţă,
Şi cu spirit de credinţă,
Adu-ne, dacă se poate,
Fericire, sănătate...
Cu puterea ta cerească,
Lumea să nu se învrăjbească,
În linişte să trăiască,
Moşule, te aşteaptă în prag,
Copilaşii cu mult haz,
Îngeraşi, fiinţe drăguţe,
Cu inimi neprihănite,
Le pui daruri în ghetuţe,
Faci minuni, cu firea ta
Şi stârpeşti sărăcia...

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

***

Moşule cu chip divin,
În credinţă te primim,
Printre Heruvimi şi Sfinţi,
Oare toţi am fost cuminţi?
Tu ne aduci la fiecare
Dar, la ceas de sărbătoare,
Eu te rog cu sârguinţă
Şi cu spirit de credinţă,
Adu-ne, dacă se poate,
Fericire, sănătate,
Cu puterea ta cerească
Lumea să nu se învrăjbească,
În linişte să trăiască...
Moşule, te aşteaptă în prag
Copilaşii cu mult haz
Îngeraşi, fiinţe drăguţe,
Cu inimi neprihănite,
Le pui daruri în ghetuţe...

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!