Poezii despre primul, pagina 22
Izolarium
Într-un cătun pierdut,
Cu fiare și sânge în flăcări,
Primul și ultimul meu culcuș,
Cine să știe izbeliștea ceriului
Obosit în ograda cu dobitoace?
Cine să mai caute sfâșierea
Cuvântului îngenuncheat
Pe prispă părăginită
Și cine să bată în poarta rezemată
Într -un pociump de acăț
Și cine să strige numele
Îmbătrânit cu apa fântânii
Fără ciutură?
Și, mai ales, dar, mai ales,
Cine să -mi întindă
Ultima vadră
Cu sângele lui Iisus?
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu, nu am cum mă ascunde de marele fleac
După al Moscovei spate de surugiu,
Eu sunt o vișinea de tramvai din groaznicul veac
Și de ce mai trăiesc - nu mai știu, nu mai știu...
Împreună cu tine ne-om duce cu "B" și cu "A",
Să vedem cine va fi primul să moară,
Pe când dânsa ba se zgribulește ca vrabia,
Ba crește ca aeriana tortă în vară.
Și abia de reușește de la colț a mă amenința:
Tu - cum dorești, însă eu sunt gata a risca!
Oarecui nu-i va ajunge căldură din mănușa sa
Ca să înconjoare Moscova, curvă sadea.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sirena
În ochii tăi mă regăsesc, privind
Ca-ntr-o oglindă a dorinței...
Eu mă transform într-o sirenă
Plutind în valuri reci de așteptări
O plămadă de cuvinte scrise cu lumină, în zori.
Așa prind viața,
Pe un mal al universului,
Visând că tu mă strângi la piept,
Punându-mi scoici și melci
În păr și la urechi,
În loc de șoapte.
Îmi amintesc de lumea apei,
În care m-am născut,
O lume plină de mister,
Din care visele nicicând nu s-au pierdut.
Acolo unde primul pas,
În lumea noastră l-am făcut.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decembrie?!
... la '89 n-a fost revoluție. A fost complot
am împușcat cizmarul ca soluție ș-atâta-i tot
în rest - aceeași sărăcie și cruce-n spate
în rest - aceeași Românie. Mai proastă poate...
și proști dar mulți nu eu am spus-o primul. Vodă
avem și culți, numai că prost a fi e mai la modă
de-atunci avem democrație, avem deplina libertate
în rest - aceeași Românie. Mai proastă poate...
poezie de Iurie Osoianu (21 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aruncă ochii în jur
să-i vadă albastru la nervi
când descarcă pe retină ultima
femeie în formă dulce cu multă
ciocolată fără busuioc și mentă
aruncă ochii pe definițiile lungi
despre femei care nu disting
nimicul tălmăcind iubirea
vede că nimic nu vede cu ochii
aruncați după primul colț șifonat
nu observă scânteile clipei
de la cenușa ultimei iubiri secrete
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu
Când omul, prăbușit, la început,
în iarba dușmănoasă și-n țărână
adulmecă-n țârâșul greu, pe-o rană,
miresmele ce se-nălțau din lut
și, nemaivrând ostatic să rămână
sub zarea strivitoare ca un scut,
se răsucea s-o urce, renăscut
și se-agață de fulgere c-o mână,
acea cumplita smulgere din smoală
cu palma-ntoarsă ca o cupă goală
fu primul dans în care se zbătu,
elan de floare palidă, involtă,
vibrat pe scări de sunete spre bolta
pe care-n mers îl amintești doar tu.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fată de primăvară
Te prinde primăvară ca o rochie subțire
Îmbrăcată la o despărțire.
Primul fluture tresaltă-n soare;
Ca să te asemui, caut o floare,
Caut o floare-n vânt și-n minte.
Fată mare, adu-ți aminte
Cum treceai încununată de-albăstrele
Și-n gând nevinovată de tot,
Așa cum trec căprițele în turma de oi,
Cu fire de iarbă în bot.
Azi mersul ți-e catifelat.
Și farmecul din tine crește pe-nserat;
Atunci toate tainele se-nchid în gând
Ca mâinile pruncului plăpând.
poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineții
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămile și cai
sunt un om vesel
și tăcut
prin geamul trenului
văd cămile șchiopătând
în sinea mea
se cunună nopțile
caii mei cu fruntea lată
ies din gloată
unde mă duci,
macaz nenorocit?
înainte de primul mai
îți băteam câte-un cui
în tandem cu roua
acum
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi fi
Deși sunt om și am nevoie
De ceva care să mă ispitească,
Nu mă mai duce nimeni în ispită.
Pentru sfârșit mi-am pregătit un buncăr
Cu multe provizii, dar fără provocări.
Voi muri puțin în urma voastră,
Doar să fiu primul înviat.
Să văd cum pe deasupra mormintelor
Deschise pentru marele moment,
Corbii se vor schimba la față,
Iar vulturii, dezamăgiți
De veșnica și noua viață,
Vor fi de mine ispitiți.
Iar eu, ce n-am acum voi fi atunci:
Ispită încălcată de porunci!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să respiri lumină
cuvântului i-a fost dat să știe primul
și tot el s-a-îmbăiat în lumină plutind pe începutul lumii
departe de împărăția lacrimilor ce s-or naște
sunt cuvinte care mor. se prefac în bolovani
și cad cu zgomot surd până-n adâncul ființei tale
se lipesc de suflet și se transformă în tumori
poezia e lumea din lăuntrul lumii.
e palatul de cleștar al tuturor cuvintelor
ce te ademenesc dacă te nimerești în mreaja lor
"doar tu îmi ești plăcere-n lume... "
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!