primul

Ideea de a fi poet

Trăim vremuri imposibile,
pe care poeţii - nebunii,
le fac, Doamne, posibile...

Numai ei pot să. facă
din pasul înapoi,
un pas înainte, prin alexandrinism,
prin erudiţie şi rafinament.

La un tribunal al candorii,
vor fi achitaţi, în primul rând, poeţii,
fiindcă, ei pot purta povara vieţii
şi pot împăca dragostea cu lumea...

Doamne, câtă măreţie, Miss,
ascunde ideea de a fi poet!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiicei mele

micuţa mea
cu ochii prinşi în catarame

lâncezeala pescăruşilor morţi
limpede ca perla din scoică
limpede ca puiul din ou
limpede ca miezul de nucă

te va îmbrăca
până în primul abis
în care vei zăbovi
preţ de o infinitate

tu încă nu ai habar
de animalele bipede
ori de păsările liniştite

micuţa mea
cu ochii storşi în ghiocei

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicul

La miez de noapte când oamenii dorm
Somnul lor dulce şi uşor,
Tu te îmbraci în haină de înger
Şi acorzi primul ajutor
La un suflet care de durere plânge.

Tu n-ai aripi, nu ai coborât din rai.
Nu eşti sfânt ca sfinţii care dorm în biserică,
Dar mâini de aur ai şi un medicament pentru orice durere.

Şi apoi cu sufletul împăcat, când soarele apune,
Te întorci la casa ta în oraş sau sat,
Obosit, dar şi mulţumit că ai mai salvat
Un om pe această lume.

poezie de Vladimir Potlog (17 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia supraomului contemporan

Cu cât mă uit mai adânc în cer

cu atât se uită cerul mai adânc în mine

eu îmi amintesc de pilă de Nietzsche

însă Nietzsche nu-şi aminteşte deloc

rănile mă fac mai puternic

continuaţi

aşa grăit-a Zarathustra

aşa tăcut-a Costel Zăgan

derutat de slogismele urii politice

eul liric face întoarceri dezordonate

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografia în formă de inimă

când m-am privit ultima oară
lipsea ceva din mine
sub cicatricea aceea
rămasă acolo
de ceva vreme
simt furnicături
ultimul război pe care
l-am purtat cu mine însumi
a fost în primăvara în care
mama îşi rătăcise umbra între
malurile Crişului Repede
dacă mă întrebaţi ce căuta acolo
o să vă spun:
îşi căuta pruncii
zi de zi în calendarul lipit
sub fotografia familiei
îşi nota zilele în care poştaşul
uita să-i aducă veşti
în cele din urmă a crezut de cuviinţă
să încuie poarta şi să urce

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul sărut

a căzut pe eva mea grăbit
am prins-o între două grădini
suspendate în aşchii de vis
sărite dintr-o amintire peste viaţă
eram puţin fericit şi vedeam
fluturi mulţi cum năvălesc
pe deasupra în culori cerate

era firesc să-mi amintesc sărutul
dat fără iubire la marginea lumii
priveam în zare drumul prăfuit
păcatul venea adus de stoluri
lungi de corbi stacojii fără căinţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlet de mine

un urlet de mine mă cuprinde
un urlet de toate măruntaiele arzânde
printre care
tăcut
sufletul se plimbă căutându-mă
în pacea dintre două paranteze
urletul cântă frumos şi agaţă în forma lui
voinţa
un urlet de sine aşteaptă la poartă alt urlet de sine
să-i rostească
primul şi ultimul cuvânt
cu o mică diferenţă purtată demn
în sensul verbului
a iubi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Text

Am grijă de iphone-ul meu
ca de-o pasăre rănită.

Tastăm, tastăm, tastăm
cuvintele noastre semnificative.

Recitesc primul tău mesaj,
Pe-al doilea, pe-al treilea,

caut în text perechea xx,
simţindu-mă ridicolă.

Codurile pe care le trimitem
ajung cu o coardă ruptă.

Încerc să-mi imaginez mâinile tale,
imaginea este confuză.

Nimic apăsat de degetele mele
nu va fi auzit vreodată.

poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce răscolire de gând!

Ce răscolire de gând!
unu din doi pleacă mereu primul
ce abur, o fi şi sufletul cel fără de nume căzând
ca un răsărit arcuit în întuneric, te simt
e un colţ de zid scorojit
ce-l priveşti peste umăr în uitare
acuză-mă de calvarul de a rămâne în iubire smerit
(cu sau fără păcate)
acuză-mă de slăbiciuni visătoare
sau ceartă-mă de toate sentimentele mele...
în larg aruncate...
(ce răscolire de gând!)

poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Poeme de duminica (1 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai face asta?

Dacă mi-ai întâlni tristeţea
într-o zi,
te-ai opri acolo,
în mijlocul străzii,
să-i ştergi o lacrimă
şi să-i aminteşti
că-ţi datorează
multe altele?
I-ai face umbră
cu sentimentele tale
astfel încât,
la despărţire,
umbra ta
să-i acopere
primul zâmbet?
Dacă ai face asta,
te-aş iubi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!