paralele

Taina nopţii

cu privirea pierdută în zare
mă joc cu ciobul de lună
seara aşez întrebări
în ciuturi de lemn
însetat de lumină
mă zbat între pulberi de stele
în dansul cosmic
al unui etern semn de întrebare
aş vrea să prind lumina în palme
o zi, o dată
alteori aprind luceferi pe cer
cu o rază
printre satanice umbre
uneori mă destram în oglinzi paralele
murmură ziua, se zbate şi timpul rămas
mai picură cuvinte în ape
peste pleoape ferecate
iar din ape
dor se naşte într-o privire
dor de ducă, spre fătuca din poveste

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri interzise

Mulţimea in forfotă şi gălăgie
Două priviri cu licăre inchise,
Se intretaie intr-un bilet de zâmbet
Pe un peron de viaţă dezorientat,

Genele prinse de-o sublimă vrajă,
Fandează ruşinate.. neincetat,
Goluri de sentimente derivă
In săli de aşteptare infocat,

Dorinţa e mare si de neuitat...
Buzele uscate in văpăi se zbat
Privirele se ascund se imbată
Se ridică unison... deodată!

Se fâstâcesc in valsurile
Iubirilor interzise de
Destine pe căi paralele
In trenuri cu direcţii fixe

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate în ruină

S-a deschis prăpastie adâncă,
Între vise ce ne-ngemănară,
Stau oprelişti, stâncă lângă stâncă,
Şuieră un tren plecat din gară...

Două umbre triste, rătăcite,
Pe-un peron pustiu ca o cetate,
Azi, cu turnurile năruite,
Sub asalt de arătări ciudate...

Şi pe zid, îngemănaţi cu tunul,
Încă mai trudesc oşteni apatici,
Or să piară, unul, câte unul,
Sub asaltul hoardei de sălbatici...

Pravilile ne-au ucis iubirea,
Ne sunt gândurile, azi, rebele,
Încă ne mai bântuie-amintirea,
Dar, ni-s drumurile paralele...

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie

Nici n-am ştiut când am crescut;
Nu văd nimic când mă modific
Şi zilnic stau cu mine, neîntrerupt
Mă judecând sau contemplând mirific.

Doar gândul mi-e ascuns; ciudat
Că nici pe acesta nu-l ţineam captiv,
Să nu se piardă interiorizat,
Crezând că-l stăpâneam... În fond fără motiv.

N-am nicio libertate; sunt legat
De-un lanţ ce-i spunem ADN-eu
Şi-l am, mă amăgind că-s unicat...
Dar el mă stăpâneşte, nu sunt eu!

Înseamnă, în fond; cu toţi ne naştem sclavi
Cu coduri pe catene paralele,
Minţiţi c-am fi ce vrem... Plebeici bravi,
Doar sadic ţintuiţi, ca nişte jagardele!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul de la ora 5 după-amiaza (2)

şi aşa cum stăm
unul în faţa celuilalt
cu privirile smede
îndreptate spre altundeva
cântărim luciul verde / înţelegem
cum masa tăcerii îşi cere ea însăşi
tributul propriei amuţeli

alunecăm şovăielnic
unul pe lângă celălalt
unul prin celălalt
niciodată prezenţi
niciodată sincronizaţi
totdeauna atât de eu
asaltat fiecare
de sine însuşi

răstigniţi
pe marginea unui timp
nu îndrăznim cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că două entităţi nu pot fi identice nici la nivel de teorie. Două linii nu pot fi perfect paralele, iertat să-mi fie pleonasmul, nu există doi oameni identici, nici măcar în cazul gemenilor univitelini, precum nici două pietre, doi copaci sau două râme nu pot fi la fel. Mai mult decât atât, cred că nici o singură linie, un singur om, ori piatră, copac sau râmă nu poate fi copia propriei sale alcătuiri materiale. Omul să zicem, deşi poate părea înfricoşător, nu seamănă cu el însuşi. El îşi dedublează propria fiinţă în orice moment al existenţei sale, îşi despică sufletul fără ca "bucăţile" rezultate să fie aidoma. Doi atomi dacă ar fi identici, ar dispărea unicitatea lumii. Propriul meu gând nu este una şi aceeaşi energie creatoare cu propriul meu gând, iar acest text nu îşi este sieşi reflexia perfectă. Citiţi-l de două ori şi vă veţi convinge singuri de acest adevăr.

Mihail Mataringa (16 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minuni paralele

Pe când un om, în miezul vieţii lui,
Plecă într-un voiaj la Covurlui,
Trecu printr-o pădure-ntunecată,
Acolo se-mbătă, făcând-o lată.
Pierdu cărarea, a zărit o nimfă
Cu totul goală, îi păru mai simplă,
Dar drăgăstoasă, au făcut copii
Bruneţi-verzui, iar unii arămii.
Se minunau şi tatăl, mama, luna,
Doar Dumnezeu le explică minunea –
Unde trăieşti, acolo se iubesc
Pădurea, fiarele cu neamul omenesc.
...............................................
Fetele-şi iubesc taţii,
Băieţii caută opusul mamei,
Harpa de argint vibrează
În pieptul fiecăruia,
Surâdem, murim,
Sărut glezna femeii
Conform obiceiului oriental,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru Mi-Tzu-Ko

Zi cu soare,
După ploaie!...

În odaiea mea - odaie
Albă,
Veselă
Şi mică,
Cu parfum de levănţică -
Braţele noastre se-ndoaie
Ca patru raze de soare -
Patru suliţi paralele,
Ce pătrund printre perdele
Înfigându-şi în covoare
Vârfurile lor rebele!...

Nu mai plânge, Mi-Tzu-Ko,
Că-n grădină nu mai plouă
Şi-n odaia mea cea mică,
Cu parfum de levănţică,
Nu te mai mira de ce -

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Pagini basarabene, nr. 3 (martie 1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg adânc...

Se-aşează seara, pe-un final de portativ de mandolină,
Într-un adagio pâclit cu note-n stinse triluri
Apuse-n penele din calde cuiburi şi-nceput de lieduri
În avant premiera de spectacol, sunet şi lumină...

O piesă de argint, cu lustru-n Lună, se preface-n far
-O prismă de oglindă de mister de la cuptorul zilei-
Cu aprinderi de simţiri ce curg pe firele idilei
În străluciri de buze în făclii, pupile-n licăr şi sărut-nectar...

Nu mai e cheia sol, e-un fond de "cri" în deluviu
Din zeci şi mii de greieri încântaţi de-amor
Ce-nalţă verzi-albastrele luciri, de licurici în zbor...
Se culcă fericirea-n adiere fină, peste corpuri în preludiu.

Pământul tot inspiră-n geamăt şi suspine
-Pe-un portativ de paralele şi meridiane- în ecou
La strigătu-mi dezlănţuit, infim, ce-i sunt erou...
Eterul, către Univers, un uriaş solfegiu planetar devine!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Schimb mână cu cinci degete pe un deget cu cinci mâini...
Aşa începe talciocul nostru.
Tresari!
Tresari din orice.
Tresari până şi la sunetul fin produs de o cifră spartă din nimic
în tot atâtea nimicuri.
Să facem o salată de vechituri.
Să ne descriem potcoavele atârnate de garduri.
Am să îţi povestesc
mersul trenurilor între două stări paralele
între a fi şi a râde în lacrimi şi
a plânge în hohote până fiinţa îşi devorează unica dorinţă şi anume de-a fi
în timp ce mieii sug laptele cu noduri din coada uscată a toporului
crezând că vor trăi până frunzele se vor scutura de copaci.
Câtă linişte era în pâinea dospită!
Câtă gălăgie în foame. În ispită...
în iscoditorii colaci.
Un aluat tăiat în două şi răsucit până la incestul făinii
până la frăgezirea apei
şi tresari

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!