paralele

Mă surprind rotindu-mă cu disperare

în sensul invers rotaţiei pâmântului
apoi într-o clipă de răgaz teoretizez băţul de chibrit
înalţ câteva ode unei buburuze încăpăţânate
mai întotdeauna pe paralela 45
deşi la pol ar fi fost mai simplu să ţin cadenţa
dar nu am găsit niciun funcţionar
să-mi pună o ştampilă de conformitate

cine să mai creadă în paralele la minus cinzeci de grade
dacă nu ai un dosar cu mărturii şi numere de înregistrare
oricum eu aş fi pus acolo ecuatorul
dar nu consultă nimeni un poet despre aşa ceva
chiar dacă ei au scris şi biblia şi coranul
şi mai ştiu eu ce alte cântări ale tuturor cântărilor
dintr-un început al tuturor începuturilor
când a jale când a dor de ducă
din când în când o aureolă boreală
precum o încercare de metaforă

pe când eu tot încerc să ţin pasul cu rotaţia pământului

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonieratul necunoscutului

Am parcurs o veşnicie
printre camere bântuite de gânduri
şi-am ales doar o pereche de cuvinte
cu care mi-am iscălit inima,
am ştampilat-o cu cerneală amară
lipindu-mi uşor numele pe ea
alături de numele ei,
pentru a mi-o separa
de blestemul incertitudinii.

Timpul nesortat din coşul cu suflete
ce azi planează în jurul nostru
este înghiţit de gaura neagră a minţilor
aruncându-se prin colţuri paralele...
Şi pământului i s-a făcut silă
de câte suflete a cuprins
de-a lungul miilor de ani
cu sarea, cu piperul
şi cu fierea ce zac în ele
chiar dincolo de viaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (14 noiembrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul

Spirale galbene strecoară
clinchete metalice pe portative obosite,
halucinante şi timide onduleuri
se conturează din şolduri de fecioară... goală, albă,
din foc de soare,
din umbră de lună
îşi concentrează dansul,
şi-l revarsă în mări de ochi străvezii
din care picură dulci lacrimi,
se preling pe obraji umezi,
şi se prăvălesc în oceane de sirene adormite...

şi ea dansează
în centrul perfect al sinelui,
punctând cu degetele-i graţioase
stele din vise universale,
de pe bijuterii scumpe cu scântei delirante...

şi tot dansează,
întorcând universul pe dos,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Balea
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne plimbăm cu liftul până dimineaţa

m-am întâlnit în lift cu o
damă avea rochie mulată şi
phiii patru picioare lungi
ca de gazelă un decolteu
atât de perfect că părea
decupat din hustler într-o
clipă atârnam de el ca un
alpinist pe everest nici
dânsa nu a stat locului şi
şi-a înfipt în mine unghiile
false până la coapse o doamnă
trecută şi neconsolată mi-am
spus din care nu mai ştii cât
este plastic şi cât imaginaţie
eşti bădăran a şoptit doamna
care îmi citea gândurile şi o
lacrimă i s-a prelins pe obraz
e drept nu mai sunt femeia
plină de nuri care se iubea
de 3x pe noapte cu boethius

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O piatră pe suflet

îşi spăla mâinile prea des
ca şi cum ar vrea să înlăture
o vinovăţie
mătura de trei ori pe zi în faţa uşii
iar foşnetul măturii îi părea cântatul
cocoşilor lui petru
ştergea cu spirt tocurile ferestrelor
sticla lor lăsând-o
cu pete bătrâne de praf şi grăsime
la înălţimea anume
urma unui nas lipit
mereu în acelaşi punct
poarta între lumi neîndeajuns de paralele
în copacul din faţa casei
atârnau o mulţime de prăştii
semn că trecuse pe acolo o copilărie
plină de păsări
motivul pentru care
orice speranţă ştie acum zborul doar static
şi toate astea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Ca pe o ultimă fibră a existenţei
şi o plenară nevoie de adevăr,
ca pe un ultim simţ nedescoperit
şi o dorinţă acerbă de absolut,
în viaţă, ai întâlnit...
Femeia!

Sărut eternizat al voluptăţilor parfumate –
învăluire a cărnii,
ce-ţi transcede fiinţa,
(Infern şi Paradis – Coabitation),
ţi-a cuprins gândurile în aşternut...
Femeia!

Îţi străpunge şi-ţi îmbată orgoliile,
îţi redeşteaptă simţurile,
nostalgiile, melancoliile
şi toate gândurile-ţi închistate
în fanteziile-ţi puerile,
cu nuanţe simile,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românism

Lumea a-nceput dis-de-dimineaţă,
Eminescu însuşi încă n-a murit,
chiar bătut de valuri şi norit de ceaţă,
geniul său extatic abia a-nflorit...

Moartea şi cu geniu-s linii paralele,
Eminescu sare peste umbra sa,
e momentu-n care-o sută de lichele
vor ca să-l încapă într-o debara.

'Nalt e Eminescu, ca o Catedrală
şi nobleţea-i vastă stă-n melancolie,
spiritul său tainic face-se spirală
cântătoare-n zboruri, ca o ciocârlie...

Lumea azi începe, de la prima oră,
şi văratec aflu că poetu-i viu,
el din bucium sună, trist, într-o Agoră,
dându-mi întâlnire la un interviu.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima iubire

Se scutură iar teii şi parcă-i toamnă iară,
S-a strecurat o vară fără identitate
Şi plouă ca-n potopul lui Noe. Ca o fiară
Mă sfâşie prezentul acesta şi se zbate

Secunda fără nume, cu flori de câmp pe frunte
Când fluturii albaştri, să mă înveţe zborul,
Mă ridicau de umeri până în vârf de munte,
Să îmi arate locul unde se naşte dorul.

Şi nu mi-era nici teamă când îţi cădeam în braţe
Şi nu-mi era nici iarnă, când mă ningeai, iubite,
Îţi aşteptam iubirea, cu foame, să mă-nhaţe
Cu-mbrăţişări de inimi, în vară poleite.

Erai prima iubire, primul sărut de soare
Şi înfloream, cum macii, în palma ta cuminte;
Nici nu ştiam, iubite, că mângâierea doare,
Când pleacă fantomatic şi uită să m-alinte.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripile mele, Doamne,Ţi le dau

Din orice drum, pornesc si linii paralele,
Ca niste incercari, ivindu- si imanenta,
Iti sunt ca aripi, in zbor, si fara ele,
Ai fi mai sus, doar impunandu-ti existenta.
Si - ai sa te- ntrebi: "La ce bun mie
Aceste aripi, Dumnezeule, mi- ai dat?
Daca sunt om, nu pasare ce- nvie..."
Vreau numai sa nu stiu de vreun pacat.
Iar aripile mele, Doamne al meu sfinte,
As vrea sa Ti le dau, pentru o zi si - o noapte,
Cu fulgerul din mainile- Ti sa le atingi fierbinte,
Salvandu- le de ploile cu patimi si pacate.
In varful crengilor de mar sa le arunci,
Asa veni- voi sus, spre aripi, intr- un vis,
In care, Doamne, voi culege mere dulci,
Cand florile de mar se scutura de nins.
In raiul, unde nu mai e nici o pomina
De timp trecut, greseli prezente, linii abisale,
Voi intrupa gradina edenica intr- o lumina,
Sa ma inalt, o, Doamne, in linistea Iubirii Tale.

poezie de Lilia Manole din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, cândva

Undeva, cândva

Poate undeva, într-un loc sub soare,
Într-un infinit, printre lumi stelare,
Gândurile poate s-or întrepătrunde
S-or ciocni în spaţiu, or vibra ca unde.

Poate într-un loc, poate undeva,
Într-o altă lume, poate-i cineva,
Poate-i printre îngeri, poate-n univers
Iar de ne-om găsi, ne-om iubi intens.

Poate-n locu-acela, unde-i cineva,
Emiţând iubire, ni s-o releva,
Că prin alte lumi, chiar de-s paralele,
Gândurile sale, vin spre ale mele.

Poate pe acolo, chiar de-i altceva,
El venind spre mine, undeva, cândva,
Unde nu-i durere, unde nu vom plânge

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (5 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!