Toate rezultatele despre fulgere apoi tunet, pagina 22
Femeie
Femeie, care este secretul tău?
Ești înger, ești demon?
Mă ridici pe aripile tale până la cer,
Apoi mă trântești de porțile iadului,
Mă ridici la rangul de zeu,
Apoi distrugi templul de jad
În care îmi aduceai ofrandă trupul tău.
Creezi cu un zâmbet un univers
Și-l distrugi cu o simplă încruntare,
Mă aduci de la extazul absolut
La cea mai neagră disperare,
Mă cuprinzi în îmbrățișarea ta nepământeană,
Apoi mă părăsești pe marginea unei prăpăstii,
Îmi juri iubire pe veșnicie,
Apoi mă înjunghii în inimă
Cu pumnalul înghețat al trădării...
Femeie, ești înger sau diavol?
Femeie, care este până la urmă secretul tău?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că îmbrăcămintea de iarnă aduce oamenii mai aproape unii de ceilalți. Îți recuperezi o pereche de mănuși și un fular din fundul unei debarale, le speli și, apoi, le porți până le pierzi. Apoi, altcineva face același lucru.
citat din Adrian Grenier
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar James se mulțumi să râdă; o lăsă pe mama sa să îl pupe, îl îmbrățișă repede pe tatăl său, apoi sări în trenul care se umplea cât vedeai cu ochii. Le făcu semn cu mâna și apoi o luă la fugă de-a lungul coridorului, căutându-și prietenii.
J.K. Rowling în Harry Potter și Talismanele morții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Veghează soare peste noi
Ființei mele dăruindu-i viață,
Urmează mersul ei în toi
Prin revărsarea lui măreață.
O, lună tu, nu te-ntrista,
Pe-alei de nopți nu te ascunde,
Speranțe noi îți vom lansa,
Șoptiri de dor te vor pătrunde.
Degeaba stați îngândurați
Și-n gene fulgere aprindeți,
Voi, norilor cei supărați,
Obrajii Terrei voi mângâieți!
În inimi visele se-aprind,
Privesc la bolta mea și a ta
Și fie ploaie, fie vânt,
Rămâne-vom alăturea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cojocul cu flori
Sunau sirenele pădurii! Casele cu obloanele
în brațe fugeau în dulapuri de lemn...
Rușinate ciupercile se strângeau singure.
Soldații au început să numere descrescător
de la lemn la piatră...
Mamele se adunau în turte pe vatră.
Pisicile lătrau.
Nimeni nu știa cine mai este
de dormit. Cărțile furnicau!
Sunau sirenele...
Norii violau fulgere!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călugării iau asupra lor o dramatică schimbare de orbită: gravitează în jurul Tronului Suprem, alegând să trăiască "viața de apoi" înainte de moartea pământească, mai exact să trăiască viața cotidiană ca "viața de apoi".
Andrei Pleșu în Despre îngeri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnule Pleșu! Călugării noștri sunt cam pântecoși. Manâncă destul de bine în viața de apoi, pe care, aflu de la [...] | Citește tot comentariul
Simplu
Nu e niciodata prea tarziu
sa iti sarut tristetea
sa ne topim in linistea inimii tale
sa inflorim mai apoi intr-un zambet,
apoi dezbracati in umbra zilei ce a fost
adormim in muzica viselor
fericiti sa ne putem sopti
un simplu
Te iubesc
poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început războiul înseamnă speranța tuturor că după va fi mai bine; apoi e așteptarea că pentru celălalt va fi mai rău; apoi satisfacția că celuilalt nu-i este mai bine; la sfârșit surpriza că amândorura le este rău.
citat din Karl Kraus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg sentimental
Stând pe un picior de neagră erată
Îngerii ling sare din cerul de vată.
Fluturii zboară în ochi de porumbei,
Lupii se ascund în cetele de miei.
Din furtuni coboară fulgere puhoi,
Pe câmpul de răbdare lilieci-s goi.
Vise dulci culeg, devin sentimental,
În ascuns amurg sub nechezat de cal.
Șeaua lunecă-n costelive priviri,
Dansez pe coapsa noilor iubiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere nemărturisită
Ne-mpotmolim în nisipoase umbre,
Cerul se-nlăcrimează a furtună,
De plumb, priviți cum pleoapa ni se umple!
Durerile priviți cum se adună!
Murim tăcut cu fiecare clipă,
Ne-nmormântăm în proria cenușă,
De-acuma pleoapa nu se mai ridică
Și nimeni nu mai vrea să bată-n ușă.
La tâmple cad și fulgere și cețuri...
Uitate umbre pier în depărtare,
Este târziu și ne rănim cu versuri
De sentimente cutremurătoare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!